Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

duminică, 10 iulie 2016

E puțin, extrem de puțin

...
E bine teoretic că s-a hotărât să vorbească. 
Dar binele ăsta se oprește la nivelul de teorie pentru că practic ce a spus deocamdată este un mare fâssss.
A vorbit despre niște dobermani morți sau suferinzi de diverse boli genetice, dobermani despre care știam demult toți cei care consultăm bazele de date publice, forumurile de discuții, site-urile, paginile Facebook, ... După agitația făcută de el te-ai fi așteptat cum e normal dacă nu cunoști personajul să dea pe față lucruri reprobabile din interiorul sistemului care ne dă țepe nouă iubitorilor de dobermani cu exemplare atipice și bolnave genetic. Asta ar fi fost și rostul amenințărilor că va da totul pe față, că vrea să zguduie din temelii sistemul.  
In loc deci să ne explice practic cum se procedează ca să se declare fals originea dobermanilor obținându-li-se pedigree de la COR cu semnături și ștampile și care dintre înmulțitorii români procedează așa, în loc să ne explice practic cum se aranjează expozițiile ca să câștige cine trebuie și care dintre înmulțitori fac așa sau care cumpără trofeele, în loc să ne aducă la cunoștință  numele a sute de dobermani românești morți de DCM în ultimii zece ani și pitiți de ochii noștri ai iubitorilor de dobermani de înmulțitorii de dobermani care nu vor să-și afecteze astfel afacerile cu mortăciuni, în loc să ... el ne oferă aceleași date cunoscute public criticând practic o singură canisă românească cu al cărei stăpân este el în râcă în momentul de față.
Nu zice nimic despre canisa Focus a fostului președinte DCR ale cărui mortăciuni pe post de dobermani stau la baza majorității caniselor românești. Nu zice nimic despre canisa Hoffmann House, a vice-președintei DCR, despre canisa Destiny Phoenix, despre canisa von Gini House a actualului președinte DCR, despre catastrofala canisa Rellaps și satelitele ei moldovenești. Nu zice nimic despre canisa el Valaho a celui care a fost ani de zile responsabilul chinotehnic al DCR. Oare ce calificare avea proprietarul canisei el Valaho pentru a ocupa o astfel de funcție eminamente tehnică pentru că uitându-mă pe rezultate lui omul a fost varza complet. Nu zice nimic despre zecile de canise românești mici și mari fără de care dezastrul rasei n-ar fi fost posibil. Nu zice nimic acoperind mizeria cu reclamă mincinoasă. Sunt enorm de multe lucruri de spus dacă dorești realmente bine rasei dar pentru asta este nevoie de două lucruri. Este nevoie în primul rând de persoane din interior, adică de acei care cunosc detaliile răului și este nevoie în al doilea rând de persoane care să aibă un caracter excepțional pentru că respectivilor dacă se decid să vorbească nu le va fi deloc ușor. Vor fi puși la zid de toată suflarea chinologică românească dacă vor deschide gura și mai ales dacă vor avea dovezi irefutabile. Cu alte cuvinte vor trebui să-și sacrifice liniștea și șmenul cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani și asta pentru binele rasei. 
Numai că astfel de caractere nu se întâlnesc printre câinari.