...
Azi despre calitatea umană a înmulțitorilor. Adică a celor care sunt singurii care pot salva rasa.
Dacă așa cum arătam anterior nu ne putem baza pe testele de sănătate genetică ca să evitam creșterea impactului DCM-ului la dobermani pentru că nu exista deocamdată niciun test de sănătate genetică care să împartă cu un grad mare de siguranță din punct de vedere al DCM-ului dobermanii în neafectați, carrier, sau afectați.
Dacă așa cum arătam anterior nu ne putem baza nici pe o baza de date cu dobermanii morți de DCM ca să evitam creșterea impactului DCM-ului la dobermani și nu ne putem baza pe ea pentru că nu există și nu este nicio șansă să existe una corectă și cât de cât completă.
Dacă așa cum arătam anterior nu ne putem baza pe originea dobermanilor consemnată de pedigree ca să evitam creșterea impactului DCM-ului la dobermani și nu ne putem baza pe ele pentru ca multe dintre ele sunt false.
Dacă nu ne putem baza pe cele spuse mai sus și demonstrate cu dovezi furnizate in lipsa mea de "originalitate" chiar de cei din sistemul chinologic pe ce ne mai putem baza ca să mai sperăm totuși că în viitor impactul DCM-ului la dobermani va scădea?
Ar mai fi ceva. Dacă doar 67% din dobermani sunt afectați de DCM așa cum spun statisticile oficiale să admitem o minune față de legile geneticii. O minune care să facă hocus-pocus să nu fie chiar 33% carrieri ci doar 32% lăsând măcar 1% din dobermanii actuali să fie neafectați. Să visăm deci frumos pentru a mai spera.
Da, dar chiar cu visul frumos ca 1% din dobermani ar putea fi neafectați mai trebuie sa visăm frumos ceva pentru salvarea rasei.
Mai trebuie să visăm că înmulțitorii de dobermani au un caracter mare, iubesc dezinteresat rasa doberman, ca toți anunța morții de DCM din canisele lor, că nu-i mai interesează profitul din vânzarea de dobermani, că sunt gata de sacrificiu personal ei și familiile lor, că vor identifica corect cei 1% neafectați chiar dacă nu sunt din canisa lor, că-și falimentează de buna voie afacerea cu dobermani, că renunță la funcții lăsând pe alții mai capabili în locul lor, că renunță la orgolii, la lupte pentru putere, că sunt gata să bage bani din alte surse de venit cel puțin 20 de ani pentru salvarea rasei, ...
Cam multe vise frumoase trebuie să visăm, nu credeți?
Cam multe vise frumoase despre o lume chinologică urată rău.
Vise utopice din păcate pentru rasa doberman, dar realitatea nu-i cum vrem să fie, sau cum visăm noi frumos că este, realitatea este cu este ea făcută de oameni.
Așa ca salvarea rasei doberman chiar nu mai are de unde veni.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
