...
Azi despre certificatele de origine sau pedigree.
In precedenta postare a mea am arătat că în lipsa unui test genetic de sănătate care să clasifice cât mai sigur posibil dobermanii în raport cu DCM-ul în neafectați, carrier sau afectați este necesară o baza de date cât mai completă și corectă cu dobermanii morți de DCM și pedigree-le viitorilor părinți. Tot în aceeași postare am arătat că o baza de date cât mai completa și corectă este în condițiile actuale o utopie deci n-ar mai fi cazul să mai vorbesc despre pedigree. Baza de date cu dobermanii morți de DCM imposibil de alcătuit ar fi ea singură în măsură să demonstreze imposibilitatea de a stopa creșterea incidenței DCM-ului la dobermani utilizând ca instrumente baza de date cu dobermanii morți de DCM și pedigree-le viitorilor părinți. Pentru a sublinia însă și mai clar drumul închis pe care a fost dusă rasa doberman datorită unui breeding-ului deficitar o să mă refer totuși și la pedigree. De fapt breeding e greșit spus. Breeding era odată azi este vorba despre comerț cu dobermani promovat de asociațiile canine și cluburi.
Baza de date ne-am lămurit deci că n-avem nicio șansă să o vedem realizată în condițiile actuale. Nici pe pedigree nu ne putem baza pentru că așa cum ne spun cei care vorbesc de exemplu despre molosoidarea rasei doberman că s-au strecurat molosoizi (adică câini care nu sunt dobermani) printre dobermanii înmulțiți. În cazul acesta valoarea de adevăr a pedigree-lor este pulverizată în neant. Este pulverizată în neant pentru că pedigree-le nu consemnează existența molosoizilor. O buna parte deci dintre pedigree adică cele ale dobermanilor liniilor în care s-au strecurat molosoizi sunt false. Și cum liniile se cam întrepătrund falsul are toate șansele să fie de mare amploare (citește foarte mulți dobermani de azi să aibă de fapt alți ancestori decât cei reali). Să spunem că greșesc cei care fac afirmația legată de strecurarea de molosoizi printre dobermanii înmulțiți, dar ochii noștri greșesc pentru că și ei văd că molosoidarea este prezentă?
În plus de ceea ce vedem cu ochii noștri adică molosoidarea rasei doberman ca să ne lămurim dacă este plauzibilă această afirmație, răspundeți singuri la următoarele întrebări.
De ce pedigree-le se eliberează consemnând originea câinilor doar pe baza declarației pe proprie răspundere a înmulțitorilor?
De ce nu se face nicio verificare?
În ce constă răspunderea înmulțitorului?
Câți dintre înmulțitorii de dobermani au fost sancționați de cluburile și asociațiile canine pentru declarații false privind originea puilor lor?
Au un caracter atât de ireproșabil, un comportament social exemplar și o probitate profesională verificată în practică acești înmulțitori ca să li se acorde credit sacrificând pentru asta viitorul rasei doberman?
Dacă înmulțitorii care vorbesc de strecurarea de molosoizi printre dobermanii înmulțiți n-ar avea dreptate și n-ar avea dreptate nici cei care spun că ei ca înmulțitori au atât de mulți câini în ogradă încât derutați de asta declară adesea altceva decât realitatea ar minți de ce nu s-a sesizat nimeni din conducerea cluburilor și asociațiilor canine ca să-i sancționeze pentru deserviciile aduse chinologiei?
Dacă nu există sancțiuni pentru astfel de declarații publice se poate înțelege că au dreptate respectivii și că asta-i realitatea, adică pedigree-le sunt multe dintre ele false?
Dar cel mai mult și mai mult vă rog să vă gândiți la întrebarea: în era Internetului în care orice pițipoancă face publice poze cu unghiile ei vopsite, cu noii chiloți cumpărați, sau ne chinuie căutându-se la talentul muzical de ce oare COR-ul (Cartea de Origine Română care eliberează doar pe baza de declarații pedigree-le) în loc să pună batista pe țambal alimentând suspiciunile multe și grele din interiorul sistemului chinologic nu clarifică situația publicând pedigree-le eliberate? Ce mare scofală să publici copiile pedigree-lor eliberate acoperind datele personale ale cumpărătorului și proprietarului și publicând de fapt numele ascendenților dobermanilor respectivi așa cum i-au declarat pe proprie răspundere înmulțitorii?
Răspunsurile la întrebările de sus arată pentru oricine le citește și încearcă să înțeleagă ceva că felul deficitar în care se gestionează de către AChR credibilitatea pedigree-lor nu se poate conta pe informațiile conținute acolo, deci nu se poate conta pe originea dobermanilor așa că salvarea rasei doberman nu poate veni nici de la cunoașterea originii dobermanilor adică de la pedigree.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
