Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 15 aprilie 2016

Alba neagra cu sănătatea genetică

...
sau Dumnezeu nu sprijină escrocii.

Ia să vedem un exemplu de coțcărie de doi bani a înmulțitorilor de dobermani, coțcărie despre care am mai vorbit.
Aleg indivizii aceștia ca exemplu pozitiv privind sănătatea genetică o canisă, să spunem azi v. Bayern cu dobermani născuți prin anii '70 despre care desigur bazele de date publice nu spun mai nimic. Și cum spuneam dacă nu sunt date publice credibile hop și ei să umple golul cu căcatul pe care-l mănâncă de obicei. Aleg un astfel de exemplu despre care nu poți afla public decât că tot unii ca ei neverificați de nimeni că nu spun tâmpenii îl scot din căciulă și îl storc la maximum pentru ca să dea proștilor impresia că nu-i totul pierdut și că e cazul să deschidă în continuare punga pentru mortăciunile înmulțite.
Șufăreală în toată regula. 

Scot deci la înaintare o listă (evident necredibila pentru că lista asta este emanația dorințelor de a vinde mult și scump ale unor indivizi - înmulțitori de dobermani - care mint de îngheață apele), o lista deci cu 22 de dobermani din 25 de cuiburi ale canisei v. Bayern, dobermani care au trăit peste 10 ani.
Să admitem evident prin absurd asta pentru că noi cunoaștem ce le poate pielea înmulțitorilor, dar să admitem totuși chiar și absurdul acesta de dragul raționamentului. Să admitem deci că este așa cum spun ei. Eu zic din experiența pe care o am că ei mint, dar să admitem totuși că exista 22 de dobermani din cele 25 de cuiburi ale canisei v. Bayern, dobermani care au trait peste 10 ani. Observați deja că este vorba despre nici măcar un doberman longeviv pe cuib.
Admitem și mergem mai departe întrebând nu pe înmulțitorii care spun tâmpenii pentru că ei știu bine ce măgării fac și le fac pentru bani, ne întrebăm pe noi ceilalți: ce dovedește asta? În 25 de cuiburi s-au născut bine peste 150 de dobermani. Ce dovedește faptul că 22 de dobermani din cei peste 150 veniți pe lume au trait mai mult de 10 ani? Dar restul adică peste 128 de dobermani ce s-a întâmplat cu ei? Restul, adică cu mult peste 85% din dobermanii canisei v. Bayern nu contează când vorbesc nesimțiții ăștia despre sănătatea genetică și dau la plesneală un astfel de exemplu? Nu contează pentru că mai mult ca sigur ceilalți, adică imensa majoritate a dobermanilor veniți pe lume în canisa v. Bayern dovedesc că ei mint când sugerează că longevitatea a mai puțin de un doberman de cuib însemnă sănătate genetică. 
De ani de zile le zic mincinoșilor aceștia: când vorbiți de longevitate dacă nu sunteți escroci vorbiți și despre speranța de viață pe cuiburi, linii, ... Nu extrageți câteva cazuri izolate și alea neverificabile ca informații din surse credibile și apoi mâncați căcat cu ele ca să vă vindeți câinii bolnavi genetic. Prezentarea exagerat laudativă a unor cazuri de dobermani longevivi este în cazul DCM-ului o manipulare grosolană a celor care din banii lor asigură existența acestor nesimțiți.
Da, există dobermani longevivi, puțini, extrem de puțini dar asta nu rezolvă nimic pentru că dacă ținem cont că 67% din dobermani mor tineri de DCM, longevivii aceștia care n-au murit de celelalte boli genetice grave care macină rasa și au trecut de vârsta de 10 ani sunt aproape sigur toți carrier de DCM, iar carrier de DCM desigur nu-i o laudă privind sănătatea genetică. Genetica care e o știință spune asta, nu bășelile unor semidocți care joaca alba neagra cu cei care acceptă asta, semidocți mârlani și agresivi care sunt interesați doar de jumulirea de bani a iubitorilor de dobermani.