...
Asta caracterizează arbitrajul de dobermani peste tot în lume.
Dobermanii sunt apreciați în show-uri în cel mai bun caz după aspectul exterior neglijându-se în totalitate bagajul lui genetic.
Asta este cauza dezastrului actual al rasei doberman și nu show-ul în sine. Cauza dezastrului este modul reglementat în care se apreciază câinii în show-uri, mod de apreciere bazat pe ascunderea intenționată a unor defecte grave care scoase la lumină ar afecta vânzările de pui. Toate astea se realizează în show-uri cu ajutorul regulamentelor și arbitrilor. Toți marii DCM-iști care au umplut rasa de această teribilă boală genetică au ajuns mari genitori (adică au avut multi descendenți) datorită arbitrajului iresponsabil pentru viitorul rasei care i-a transformat în mari campioni fără să analizeze si tarele lor genetice de sănătate. Un Gino Gomez del Citone, un Tigr iz Slavnoi Stai, o Akuna Matata de Grande Vinko, ... ca să ne referim doar la cele mai recente bombe genetice au mii dacă nu zeci de mii de pui, nepoți, strănepoți, ... care le-au moștenit tarele genetice pentru că niște inconștienți i-au făcut celebri.
Sa vă dau un exemplu proaspăt.
avi marshak pe care până de curând îl apreciam ca arbitru de dobermani zice despre Luna Daker : "A great bitch !!!"
Să spunem că fiind arbitru este plătit ca să se supună în ring regulamentului și foii de arbitraj și dacă în foaia de arbitraj nu-i trecută starea de sănătate genetică n-are cum s-o arbitreze. Bun dar atunci când intervine înafara ringului pe o pagină publică de Internet și spune: "A great bitch !!!", ce-i asta? Dacă are caracter și nu-l mustra conștiința că în ring scoțând pentru bani pe banda rulantă câini necorespunzători genetic mari campioni pune astfel umărul la distrugerea rasei de ce liber și nesilit de nimeni înafara ringului face reclamă unei femele cu grave tare genetice de sănătate? Când la nivelul lui de notorietate, competență, experiență și evident corectitudine cel puțin teoretic presupuse lansează în public o astfel de informație nu are de ce să nu fie crezut mai ales de cei mai puțin informați cum sunt imensa majoritate a cumpărătorilor de dobermani. Afirmația publică făcută de avi marshak se transformă astfel într-o reclamă pentru descendenții Lunei Daker. Reclamă plătită sau neplătită lui avi marshak n-am de unde să știu eu asta dar desigur reclamă iresponsabilă ba chiar criminală. Reclamă iresponsabilă și chiar criminală pentru ca ea nu ține cont decât eventual de aspectul exterior al femelei și nu de sănătatea ei genetică care este evident dezastruoasă și care sănătate genetică dezastruoasa cu sprijinul lui avi marshak va desăvârși dezastrul rasei doberman.
Chiar aș vrea să vad un raționament știintific legat de tarele genetice ale ancestorilor Lunei Daker care să o facă o mare femelă bună de montă. Asta ar trebui să găsim atunci când se face reclamă unui nou cuib: "uite de ce am ales să montez pe ... ci pe ... (si argumente științifice)" nu cum fac in realitate: am ales sa montez pe p ... cu pe ... pentru că amândoi sunt mari campioni cărora le-am cumpărat trofeele iar acum mă vad nevoit/ă să vă cer bani mai mulți pentru puii lor ca să-mi acopăr cheltuielile cu trofeele, sau cheltuielile cu veterinarul și medicamentele ca să pun pe picioare epavele genetice din bătătură, sau să-mi acopăr pagubele cu cei 2 din 3 dobermani morți de DCM înainte de a scote banii investiți. Dar sunt sigur că n-o să văd argumente științifice ci doar bășeli cu pretenții logice. De, n-au de unde săracii, ei n-au fost capabili la viața decât să rânească la cur de câine.
Iată că acum mi se dă ocazia să completez concluzia mea: problema rasei doberman e problemă de caracter nu doar a înmulțitorilor rasei ci iată și a arbitrilor, ... de fapt a întregului sistem chinologic clădit doar pentru profit material. Marile caractere capabile să-și sacrifice în mod dezinteresat banii pentru a salva rasa nu se fac câinari. Asta din motive de disconfort social produs de compania unor mârlani agresivi si ignoranți și dintr-un puternic sentiment de jena privind ridicolul situației în care s-ar pune. De asta nici nu se poate ieși din această fundătură.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
