Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

duminică, 27 martie 2016

Aș fi fericit

...
ca ideile mele copiate de diverși înmulțitori de dobermani să salveze rasa așa cum de fapt aș fi fericit ca oricare altă idee a oricărei alte persoane înmulțitor sau nu să ajute rasa. 

Din păcate ideile mele sunt utilizate pentru abureala necunoscătorilor acum când dezastrul rasei este evident. Utilizate de niște mârlani agresivi, cu o spoială de cultură dar cu foame în gât care se cred mari și tari pentru că se descurcă luând banii naivilor pe niște mortăciuni pe post de dobermani. 

Astfel ideile mele sunt folosite nu pentru a face ceva pozitiv pentru rasă ci pentru a se face că fac ceva ca să iasă ei personal în evidență acum când adevarul privind dezastrul rasei nu mai poate fi ascuns. Dar nici așa nu-i problemă. Poate astfel ideile mele însușite și preluate în nume personal de derbedeii ăștia de doi bani vor fi auzite de cei care pot produce o schimbare în bine și aplicate. Important pentru mine este un singur lucru și anume rasa doberman să iasă dacă mai e posibil din impasul extrem de grav în care se află ea acum. In rest chiar nu contează.