Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

sâmbătă, 26 martie 2016

Între 1500 și 1800

...
de dobermani cu pedigree trăiesc în România. Asta dacă ne luăm după numărul de certificate de origine dobermani eliberate anual de COR. Este adevarat că se și exportă din ei puțini și evident în țări din lumea a 3-a pentru că doar acolo au trecere  dobermanii românești dar se și importă cu mult mai mulți dobermani cu Sieger-i în pedigree pentru că de ... puii lor se vor vinde scump. Una peste alta 1500-1800 de dobermani cu pedigree este o estimare foarte aproape de realitate.
Ce vreau să spun cu asta?
O să vedeți imediat.

Să facem un mic calcul. Dacă dobermanii trăiesc azi în medie 7 ani iar din cei care mor 65% dintre ei mor de DCM rezultă ca în fiecare an doar în România DCM-ul seceră între 130-160 de dobermani cu pedigree. În zece ani de când vorbesc eu despre DCM doar în România am fi avut o lista kilometrică de dobermani decedați din cauza acestei boli genetice. Va dați seama ce dimensiune ar fi avut pentru aceeași perioadă o lista europeana cu dobermanii decedați de DCM? Si atunci unde sunt toți acești dobermani despre care public habar n-avem că au murit de DCM? Întrebarea este pertinentă pentru că în România dacă aflam public despre unul sau cel mult doi dobermani pe an că au murit de DCM e mare lucru.

Unde sunt atunci dobermanii morți de DCM?
Spuneam eu odată că toți dobermanii ăștia sunt îngropați noaptea pe furiș în fundul curții pentru ca moartea lor să nu strice afacerile unor țărănoi șmecheri de duzină care în loc sa crească găini, porci, oi sau vaci ca moșii și strămoșii lor li s-a pus pata de foame și snobism să facă bani din vânzarea de pui de dobermani. Cu zeci de ani în urmă creșterea raselor canine era hobby-ul a unor oameni educați și cu o situație materială excelentă care în timpul lor liber creșteau câini de rasă pentru plăcerea lor, nu pentru vânzare. Azi creșterea raselor canine este doar negustorie iar chinologia mondială s-a pliat pe acest job făcându-și legi, regulamente, practici care să realizeze ce-i trebuie negustoriei ca să fie cât mai de succes și anume maximizarea profitului din înmulțirea câinilor de rasă. Despre binele câinilor și a raselor canine nu se mai ocupă chinologia mondială actuală de foarte mulți ani. 

Revenind la rasa doberman, DCM-ul i-a pus capac. Aflarea adevărului despre dimensiunea dezastrului ar fi de fapt sfârșitul obținerii de profit din vânzarea de pui de dobermani. Pagubă serioasă și inacceptabilă pentru toți cei din sistemul chinologic. Toți ar pierde. Ar pierde oficiali, ar pierde personalul angajat al asociațiilor canine și cluburilor (iar în România sunt o puzderie de asociații județene și cluburi de rasă), ar pierde arbitri, ar pierde secretari de ring, ar pierde dresori, ar pierde handler-i, ar pierde atacatori, ar pierde înmulțitori, ...  De asta și secretomania privind morții tineri de DCM, de asta ignorarea avertismentelor, de asta și atacurile asupra mea care vorbesc despre acest dezastru. 

Înmulțitorul devenit negustor de dobermani are nevoie să nu se afle ceea ce dăunează cererii de dobermani.