...
Știați că Afra de Aranca fiica lui Dino v. Wienerwald îl are în pedigree pe Odin v. Forell cel mort de DCM precum și pe fiul acestuia adică Chico v. Forell și el mort tot de DCM.
Sunt convins că nu știați pentru că ați fost deprinși de înmulțitorii interesați să nu cautați adevărul să nu cumva să coborâți în trecut mai mult de Ebo v.d. Groote Maat căutând DCM-ul. Să nu va duceți aproape 20 de ani în urmă adică la Odin și Chico v. Forell că în cazul ăsta putregaiul este și mai mare și le afectează și lor mortăciunile pe care vi le vând.
Din același motiv sunt convins că nu știati că și mama Afrei de Aranca pe numele ei Zelilaki Doni îl are si ea in pedigree pe Odin v. Forel DCM-istul prin fiica acestuia Olive Bamby's Pride.
Vă dați seama că DCM si pe linie materna dar și paternă duc la o singură concluzie: Afra de Aranca un măr putred în putregaiul DCM-ist al rasei.
Încă ceva. Văd de exemplu că Dino v. Wienerwald are pedigree românesc și mă întreb și vă întreb și pe voi: cum a fost posibil importul în România a bombei genetice Dino v. Wienerwald și apoi utilizarea lui pentru a fi înmulțit? Dar laudele cu pieptul lui cel "extraordinar" când știm cu toții că asta este caracteristica celor care suferă și mor de DCM? Inconștiență extremă și dispreț față de viitorul rasei.
Iată că a fost posibil ba chiar indicat pentru niște negustori de dobermani. Dino era din campioni internaționali deci puii lui puteau fi vânduți scump și arăta bine. Sănătatea genetică nu conta nici atunci cum nu contează nici azi și nu va conta nici mâine oricâte declarații sforăitoare de intenții bune flutură înmulțitorii de dobermani. Nu va conta niciodată pentru că înmulțitorii sunt de fapt negustori de dobermani iar ca orice negustor urmăresc un singur indicator de reușită personală și anume profitul. Sănătatea genetică nu a contat, nu contează și nu va conta și asta-i cauza care duce la dispariția rasei lovită crunt de DCM.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
