Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 1 aprilie 2016

Fără comentarii, ... deocamdată

...
"Rasa doberman pinscher a fost dezvoltată la sfârșitul anilor 1800 în Germania când un număr de exemplare din rase deja existente au fost folosite pentru a îmbunătăți diferite caracteristici. Conform Gruenig, acestea includ Manchester Terrier, Greyhound, Rottweiler, Gordon Setter, Old English Sheepdog, Beauceron, Pinscher (probabil German Pinscher), Weimaraner, precum și alte rase mai puțin specifice ca Mastiff (posibil Marele Danez), Ogar, and câini de sport. Dezvoltarea rasei s-a produs rapid, într-o perioadă de aproximativ 30 de ani, și de atunci exemplarele de Doberman Pinscher au fost împerecheate exclusiv cu Doberman Pinscher, conducând la un patrimoniu genetic închis.
Deși un număr de rase au contribuit la crearea Doberman Pinscher, este foarte probabil că doar un număr relativ mic de indivizi din fiecare rasă au fost utilizați, ducând foarte probabil la o diversitate genetică mica. În plus, pe lângă numărul relativ mic de întemeietori ai rasei, există dovezi că unii indivizi au contribuit cu un număr mai mare de pui în populația de reproducere decât alții..."


O să mai discutăm pe subiectul acesta dar pentru azi să reținem: conform Gruenig se admite că este posibil să existe influențe molosoide în patrimoniul genetic al rasei doberman de la un ... moloss și anume Marele Danez. Caracteristicile molossoidale sunt deci expresia bagajului genetic original al rasei doberman și nu neapărat împrumutate ulterior. Poate accentuate aceste caracteristici la unele exemplare ca urmare a unei mode dar nu sunt de incriminat.