Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

joi, 21 ianuarie 2016

IDC, DV, DCR și "breed management"

...
"that's not really serious breed management though is it ? it's not about individuals but the breed worldwide. It's something that the governing bodies and breed clubs should have done long time ago"

De acord că dezastrul rasei nu pleacă de la un crescător sau altul ci de la "breed worldwide", vina fiind "breed management"-ul defectuos la care din păcate participă toți crescătorii fără excepție. Dizidența nu este admisă și asta nu neapărat datorită măsurile coercitive luate de sistem ci datorită efectului nesupunerii la legile după care funcționează sistemul, efect exercitat asupra unor crescători al căror unic scop de douăzeci de ani încoace este profitul din vânzarea de pui. Nesupunere atrage pedeapsa capitală pentru ei: nu vor vinde pui sau vor vinde extrem de ieftin.
În ce constă "breed management"-ul actual?
Constă în:
1. În convingerea clienților sistemului chinologic, adică a celor de pe urma cărora traiește întregul sistem ca trofeul=calitate câinelui;
2. În organizarea expozițiilor unde se acordă aceste trofee pe baza relațiilor sau pur și simplu cumparăte cum singuri participanții recunosc;
3. În reclama făcută câinilor doar pe baza trofeelor luate;
4. În anihilarea celor care neagă faptul ca trofeul reprezintă singurul argument al calității.
Sau cum zice Norbert Schmidt acum când murindu-i femela a devenit obiectiv pentru o perioadă de timp:
"these shiny cups and titles brought us in this deep shit we are in"
Deci "breed management"-ul se bazează de douăzeci de ani încoace pe trofee aranjate prin relații sau cumpărate. Aspect, temperament și sănătate nu sunt luate în calcul.
Un "breed management" contra naturii ale carui efecte sunt distrugerea rasei doberman.