...
Leorba, leorba.
Libertatea unora nu trebuie să atenteze la libertatea celorlalți.
Mai clar, libertatea crescătorilor nu trebuie sa însemne libertatea de a înmulți ceea ce natura însăși spune că nu trebuie înmulțit.
Monte făcute contra naturii nu înseamnă libertate de creștere a rasei pentru că în cazul acesta se atentează la libertatea celor care vor pe bună dreptate o rasa sănătoasa, se atentează la libertatea rasei de a mai exista și peste câțiva zeci de ani.
Cum se rezolvă problema?
Se rezolva cu libertate de creștere pentru crescători și controlul acestei libertăți printr-o piață conștientă de pericolele existente.
O piață de vânzare dobermani conștientă de pericole este ceea ce încerc eu și soția mea să facem de zece ani cu cele scrise pe blogurile noastre. Noi încercăm să scoatem în fața celor vor să cumpere dobermani și care ne citesc defecțiunile breeding-ului actual. Oricine iubește rasa fie că este crescător fie că este cumpărător ar trebui să militeze continuu pentru singurul filtru care elimină din breeding-ul dobermanului șmenarii (prin refuzul de a le cumpăra mortăciunile). Și acest unic filtru poate fi reprezentat doar de cumpărătorii informați corect și complet privind defecțiunile breeding-ului actual.
Libertatea crescătorilor și libertatea cumpărătorilor conștienți de problemele rasei este singura soluție de salvare a rasei.
Altfel se vor face mereu și mereu cum se și fac de zece ani încoace pentru manipularea cumpărătorilor aceleași Mării (site-uri forumuri, grupuri, cluburi, asociații, ...) cu alte pălării.
PS: Și să nu uit, un nou grup care a pornit cu vânt de revoluție în pânze de ziceai ca se zguduie galaxia s-a ... fââââssss repede (cum spuneam eu: căcatul nu explodează eventual face făăăăssss și pute) ajungând iarăși la aceleași leorbăieli despre o istorie în variantă personală a unuia care nu face breeding ci figurație, cu aceleași poze puse de sute de ori înfățișând aceeași dobermani morți demult, cu numărări ridicole de cai verzi pe pereți, cu calcule care nu servesc la nimic altceva decât la abureala unora și mai aburiți și cu nelipsita reclama: "ia neamule de la mine". Aceeași Mărie cu altă pălărie.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
