Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

marți, 24 noiembrie 2015

Inmulțitorii de doberman povestesc

La început csaba andrei majoros președintele înmulțitorilor români de dobermani ne-a spus că în expoziții cei care conduc clubul de dobermani invită doar arbitrii care arbitrează bine cainii lor. Apoi alți înmulțitori ne-au precizat la câinii cui se referă csaba când zice că sunt bine arbitrați:  se referă la câinii celor care fac parte din sistemul chinologic, câinii celor care pupă în cur conducerea sistemului și care sponsorizează sistemul. Când a văzut că nu înțelegem ce-i aia "sponsorizare" un înmulțitor a precizat clar în fața mea așa ca pentru un Gâgă mare ce sunt: "500 de euro un CACIB".
Așa m-am lămurit și eu și soția.

Acum totul se leagă logic.
În sept 2006 eu și soția nu făceam parte din sistemul chinologic, nu pupam în cur pe nimeni și în plus ne-am dus doar cu dobermanul nostru la CACIB București. Ne-am dus doar cu câinele, fără euro.

Acum am aflat că am greșit amarnic, am aflat din ce ne-au spus înmulțitorii. Puteam lăsa câinele acasă că nu el era important, importanți erau euroii pentru sponsorizare, n-aveam ce căuta fără ei în expoziție.
Am fost niște naivi atunci în sept 2006 când noi credeam că în expoziții dobermanul contează.
Aveau dreptate să râdă de noi șmenarii DCR-ului atunci când analizam cum ne-au lucrat ei la CACIB București în sept. 2006. Avea dreptate alin țaga când spunea că nu ne-a lucrat nimeni. Noi  eram de vina pentru că n-am înțeles că în expozițiile canine românești nu câinele contează. N-am plătit deci nu ni s-a dat. Clar !


Zilele astea alin țaga ne mai explică ceva zicând: "show-uri folosite ca principalul mod de promovare a importurilor".
Deci nu numai că n-am venit în sept 2006 cu euroii necesari dar nu aveam nici doberman de import ca să fie promovat.
Vedeți ce înseamnă să ai răbdare.
Stai în fotoliu și încet, încet afli cum merge șmenul cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani. Te mai înjură ei, te mai calomniază pe tine și familia, te mai amenință cu bătaia și cu moartea dar afli ce și cum chiar din gura ... practicanților de șmen cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani.
Afli ca n-are nicio treabă calitatea câinelui cu care te duci în expozițiile românești cu titlul de campion obținut acolo. Te duci de pomană în expoziții dacă nu cunoști regulile jocului ca să le și respecți. Relațiile, slugărnicia până la nivelul de pupat în cur șefii, banii pentru trofeele dorite, și trendul impus de cei care conduc sistemul sunt cele care promovează căinii la nivelul de campioni. Campioni care apoi sunt înmulțiți intre ei aducând pe lume pui care sunt vânduți cu bani mulți. Ce selecție cu sănătatea genetică, ce selecție cu aspectul exterior, ce selecție cu temperamentul? Sunt un mare naiv, selecție cu banul pentru ... "sponsorizare". Nu-i așa că dacă doar banul pentru sponsorizare contează la selecție se explică în cazul acesta dezastrul rasei doberman? Păi dacă selecția s-ar face după aspect, sănătate, temperament atunci ar fi bine și rasa n-ar fi în extincție, așa la selecția cu banul de "sponsorizare" e ... moarte peste tot. Ce spuneam eu? Vedeți cum se leagă totul?
Și aici s-ar putea să aibă dreptate cea din Târgu Neamț cu limbaj de curvă  când se vaită că sistemul chinologic le toacă toți banii pe care-i iau ei din vânzarea puilor. E scumpă rău "sponsorizarea" asta a sistemului? Așa se pare. S-ar putea să aibă dreptate cea din Târgu Neamț pentru că atât relațiile cât și pupatul în cur al șefilor precum și importul de dobermani dar sa nu uit și banii dați pentru trofee sunt cheltuieli serioase se pare, pe care eu însă nu le pot lua în calcul pentru ca n-am experiență în domeniu. N-am practicat niciodată așa ceva. Eu mă pot referi doar la cât costă un doberman din import pentru că este adevărat, am importat-o pe Maia dar și în cazul ăsta experiența nu mă ajută. Eu nu știu cât trebuie să coste un doberman de import și de unde am voie să-l import pentru ca sistemul chinologic să-l accepte apoi ca fabrică de făcut pui. Eu cumpăr dobermani doar pentru mine.