Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 20 noiembrie 2015

Către toate asociațiile de protecție a animalelor

Având în vedere numărul tot mai mare de cazuri în care dobermanii mor din ce în ce mai tineri adesea în chinuri groaznice datorită montelor criminale pe care le fac înmulțitorii români grupați sau nu în DCR se impune completarea Legii nr. 205/2004 prevăzând la capitolul infracțiuni efectuarea cu bună știință de monte între dobermani cu grave tare genetice de sănătate. Trebuie pedepsiți de asemenea și cei care din funcțiile pe care le au în chinologia românească susțin în mod direct sau indirect acest masacru al rasei doberman.

Precizări:
De asta ar fi trebuit să se ocupe AChR-ul și nu de protecția la criticile mele pe care o acordă înmulțitorilor grupați sau nu în DCR. Este un sprijin pe care AChR îl acordă celor care au adus rasa doberman la extincție. Că am avut dreptate orice om care nu-i rău intenționat poate vedea dacă se uita peste statisticile care relevă prăbușirea dramatică în ultimii zece ani a speranței de viața a rasei.

Legea nr. 205/2004 în forma ei actuală pedepsește pe buna dreptate o persoana care chinuie un câine dar în lipsa oricăror prevederi aceeași lege încurajează un înmulțitor de doberman să înmulțească chiar în cunoștință de cauză căini cu grave tare genetice. Tare care o dată transmise urmașilor generație după generație se vor fixa in cadrul genomului rasei așa cum de fapt se și întâmplă în ultimii zece ani. Astfel aproape șapte dobermani din zece mor tineri în chinuri groaznice doar de o singură și cea mai prezentă boală genetică a rasei doberman și anume DCM-ul.
Ce diferență poate exista între cel care chinuie un căine si înmulțitorul care aduce pe lume un câine despre care știe bine că va suferi groaznic și va muri tânăr?

Impactul teribil al acestor boli la care s-a ajuns azi nu ar fi fost posibil fără inconștiența și goana după bani a înmulțitorilor de dobermani grupați sau nu în DCR. Mai mult decât atât este revoltător că oamenii ăștia care înmulțesc dobermani doar pentru profit fără să le pese de sănătatea genetică a rasei pe care astfel au adus-o în pragul extincției nu sunt pedepsiți pentru genocidul pe care-l fac ba din contră legea îi recompensează scutindu-i de taxe și impozite pentru veniturile substanțiale pe care le realizează din vânzarea de pui de doberman.
Pentru ca să vă dați seama cât încasează un înmulțitor de dobermani o să vă dau un singur exemplu asupra căruia mi-a atras atenția o ziaristă din Cluj. sorin spaller fost responsabil chino-tehnic al Dobermann Club România are în curtea lui șase femele de doberman. Conform legii o femela de doberman poate să aibă trei cuiburi în doi ani. Cele șase femele pot avea deci 18 cuiburi în doi ani. O femelă de doberman are la un cuib în medie șapte pui. Asta înseamnă ca în curtea lui sorin spaller pot vedea lumina zilei în medie 126 de pui în doi ani. Un pui de doberman se vinde cu circa 500 de euro. În doi ani cele șase femele pot aduce stăpânului lor 63.000 de euro din vânzarea puilor. 10.500 de euro în doi ani de la o singură femelă de doberman. La bănetul asta legea română a considerat că-i hobby creșterea câinilor de rasă și i-a scutit de taxe și impozite pe șmenarii ăștia.

Gândiți-vă și la prejudiciul adus statului pentru ca în România sunt câteva sute de femele de doberman utilizate la montă care aduc înmulțitorilor români de dobermani încasări din vânzarea puilor bine peste 1.000.000 de euro anual. Venituri netaxate și neimpozitate iar conform Legii 205/2004 cei care au astfel de venituri din care nu plătesc nimic sunt exonerați și de responsabilitatea genocidului pe care-l fac prin înmulțirea dobermanilor cu grave tare genetice  de sănătate. Eu cred că nu-i corect.