Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 16 octombrie 2015

"Nu-s Dumnezeu, deci nu pot prevedea ce urmeaza"

Nu trebuie să fie Dumnezeu ca să anticipeze că orice ar înmulți din ogradă va obține 100% pui cu DCM. Răsare doar ce a semănat, adică ... moarte peste tot.
Pedigreele + genetica + realitatea spun totul.
Un om onest n-ar mai înmulți ca să nu sporească dezastrul.
Dar banii sunt ochiul dracului și atunci ... no problem. Pentru că dobermanii nu mor de DCM încă înainte de a apuca să-i vândă și pentru că lumea are naivi destui care să-i cumpere mortăciunile vinde, se dă victima a mea și a sorții, plânge un pic cu capul pe umărul celor țepuiți de ea și mă stuchește printre dinți: "jet în pizda mă-tii de labă tristă".
Labels: