Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

joi, 15 octombrie 2015

Sic transit gloria mundi

1. Eu demonstrez acum că aproape 100% din dobermanii actuali sunt afectați de DCM și că asta conduce la singura concluzie posibilă și anume rasa doberman se află în plină perioadă de extincție datorită acestei boli și exclude până la absurd posibilitatea de a exista și crescători corecți.

2. Pe fondul impactului extraordinar de mare al DCM-ului aproape că nu mai contează celelalte boli genetice decât în măsura în care dobermanul suferă și moare de ele înainte de a se declanșa DCM-ul. Ne putem întrista de exemplu de un  cancer survenit la 5 ani și încheiat cu deces doar prin faptul ca dobermanul n-a mai trăit încă 2 ani până să i se declanșeze și să moara de DCM. E tragic ce spun dar real și aici toți crescătorii au vina nu doar câțiva dintre ei. Toți au înmulțit aceeași dobermani bolnavi genetic fără să le pese unii apărându-se acum la spartul târgului cu argumente neverificabile. Ce-i aia "spun în particular cumpărătorilor mei (de ce nu public?) că rasa este sensibilă la boli genetice" atunci când respectivul crescător înmulțește dobermani care transmit bolile respective?

3. Cu ani de zile în urmă se mai putea face ceva. Dacă nu sunt teste care să evidențieze DCM-ul în bagajul genetic al dobermanilor rasa putea fi ajutată și salvată cu ajutorul geneticii dar cu o singură condiție: mediatizarea tuturor cazurilor de DCM la dobermani. Genetica oferă soluții în cazul DCM-ului doar dacă se cunosc problemele genitorilor și se utilizează acele scheme genetice care oferă cele mai mari șanse de pui curați de DCM. Am cerut mediatizarea asta ani de zile cu toate că nu era treaba mea eu având alte îndeletniciri. Am făcut-o însă din dragoste pentru rasă. Ce s-a făcut? S-a mediatizat totuși ceva. S-au mediatizat nu problemele rasei ci injuriile, calomniile și amenințările la adresa mea și a familiei mele făcute de crescători sub bagheta conducerii clubului de rasă în frunte cu președintele csaba andrei majoros și chiar până la nivelul brindușei gheorghiu secretara lui stefănescu președintele AChR. Ani de zile mircea zeta, florin vlădescu și marilena bucur administratori ai forumului animale.ro au asigurat derbedeilor de crescători români de dobermani platforma mediatică de unde aceștia să lanseze nestingheriți de mine care am fost banat atacuri suburbane la adresa persoanei mele și a familiei. 

4. O sa spuneți pe bună dreptate că nu trebuiau mediatizate cazurile de DCM ci trebuiau cunoscute aceste cazuri doar la nivel de club și sancționați drastic crescătorii care nu țineau cont de asta. Corect numai că realitatea nu-i asta. Clubul de rasă în realitate nu este instanță de judecată penală sau civilă și nici măcar morală. "El are morala lui" vorba leorbăului astfel că în realitate clubul de rasă este motorul promovării intereselor financiare ale crescătorilor. Dovada cea mai clară este intervenția brutală a lui csaba andrei majoros care în 2006 a negat impactul DCM asupra rasei atunci când un medic din Bacău atrăgea atenția asupra numărului mare de cazuri de dobermani morți de aceasta boala. De asta eu vorbeam (că acum e prea târziu) de mediatizarea cazurilor de DCM pentru că eram convins că doar sub presiunea opiniei publice a cumpărătorilor avizați crescătorii escroci vor fi obligați să plece și să lase rasa în pace.

5. O să spuneți că nu-i nicio șansă să plece escrocii că-i lumea plină de prostovani care nu citesc și dacă citesc nu înțeleg iar ăștia vor cumpăra și le vor asigura traiul escrocilor. Așa este, împotriva naivității nu se poate lupta și naivi există și vor exista mereu. Dar eu nu pot sta cu mâinile încrucișate urmărind dezastrul.


6. Acum când totul a ieșit la iveală unii crescători tac și "nesimțesc", ceilalți plâng în hohote pe umărul cumpărătorilor de dobermani admițând ca ceva e putred în Danemarca și încercând să-și tragă spuza pe turtă zicând: "eu am făcut totul ca să fie bine și la vara cald" dar absolut toți continua morișca de făcut bani din genitale de mortăciuni cărora doar ei și naivii lor le mai zic dobermani.