Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

duminică, 4 octombrie 2015

Handling expozițional sau ținutul de sfoară al câinelui

Câtă măiestrie:


Vedeți ce repede a prins anica mișcarea?
Talentată nu glumă. Să meargă pe o alee cu un teckel în lesă e ceva extrem de dificil și numai persoanele talentate ca anica și absolvente ale cursului brindusei ajung la un așa înalt nivel.
Am totuși o observație legată de cum o țin ... evident lesa. brindusa o ține țărănește adică in palmă pe când anica o ține cu două degete și cu degetul mic în sus.
Aici cred ca mai trebuie lucrat.

De brindusa ce să vă mai spun profesionalismul ei e mare cât al lui ... gelal. Este că nici nu v-ați gandit pe ce înalte culmi de perfecțiune vă poate duce cursul de handling expozițional al brindusei?

Doamne și când ma gândesc că există proști care vai mama lor care plătesc ca să fie învățați sa țină de sfoară un câine. Cum dracu' să nu o ducă capul nici la cum să plimbe pe aleile parcului un câine in lesă? Mâine poimâine vom asista la doctori docenți care vor preda cursuri de șters la cur. Și când vă spuneam că ne aflam în plin idiocracy nu mă credeați. Sau e musai să absolvi cursul ținut de secretara lu' șefu' câinilor ca să ai ... succes, pardon acces în expozițiile AChR?