Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

marți, 8 septembrie 2015

Completare la "papp vasile-carol e varză la dobermani"

Că papp e varză la arbitrarea dobermanilor era părerea mea dupa ce am studiat filmul expoziției din oct 2006 de la Bucuresti. Mi-am exprimat această părere public întâi mai rezervat apoi mai categoric pe masură ce devenea o certitudine în mintea mea catastrofalul arbitraj al lui papp.
A fost o parere personală și ca orice părere personală putea să corespundă realității sau nu.
De asta am avut răbdare și uite ca răbdarea mea a dat roade.
Însuși presedintle DCR cel care l-a invitat pe papp în oct 2006 să arbitreze dobermani mi-a dat dreptate.
Nu direct că-i nesimțit și obraznic și apoi mai este și sovin ci indirect.
Expoziția din oct 2006 a fost prima și ultima dată când papp a arbitrat dobermani la o expoziție a Dobermann Club Romania. Mai mult decât atât expoziția respectivă a fost stearsă din istoria clubului.Asta arată că doar timpul este cel care ne confirmă sau nu supozițiile. E nevoie doar de răbdare.
Că papp arbitrează în continuare dobermani la CAC-uri și CACIB-uri e doar treaba organizatorilor de la cluburile teritoriale membre AChR si nu a DCR-ului.
DCR-ul si-a spus cuvântul în ceea ce îl priveste pe papp.
Ar mai fi ceva de spus.
Și eu am încercat în mod relativ corect (care logic înseamnă greșit) să argumentez că arbitrajul lui papp a fost varză comparând ce a spus el despre un doberman cu ceea ce au spus alți arbitri despre câinele respectiv. Acum când e clar că arbitrajul în expozițiile canine este doar expersia intereselor și nu are de-a face cu valoarea câinelui nu mai fac această greșeală. Nu mai compar arbitrajele între ele. Ar fi inutil si evident ridicol să compari între ele două făcături având pretenția că vrei să stabilești adevărul .