într-un sătuc din Finlanda, sătuc cu nume de parvo... nume predestinat chinologic vorbind.
Ce să comentez?
Nu prea am ce.
Varză made in Finland.
Câini puțini, cred că cei mai putini din istoria IDC, campioni de doua parale scoși ca în fiecare an de aceiași Wiblishauser, Pezzano si Becht ("arbitrii care arbitrează bine câinii lor", păcat că nu și ghioarlele lui csaba & Co).
Ca la orice expoziție interesele financiare pe prim plan, sănătatea genetică care face prăpad în cadrul rasei nu contează.
Și să nu uit la fel ca la noi în Romania clasele baby si puppy au fost arbitrate tot de un nimeni dobermanistic vorbind (Joël Vanlerberghe) care se vede cale de o poștă că are probleme serioase de a deosebi dobermanul de celelalte rase.
Așa că a fost IDC 2015. A fost încă o piatră de moară legată de piciorul și așa anemic al rasei doberman.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
