Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

luni, 6 iulie 2015

Cum se face selecția dobermanilor pentru a fi înmulțiți?

...
Păi se face așa. 
În primul rând contează din ce canisă este dobermanul respectiv. Cu cât proprietarul canisei respective, adică crescătorul este mai sus în ierarhia dobermanistică cu atât câinele este mai eligibil pentru a fi înmulțit.

În al doilea rând contează câte trofee importante i-au fost cumpărate sau aranjate câinelui respectiv de stăpânul său. Contează deci cât a fost dispus stăpânul câinelui să cheltuiasca cu el. Cu cât mai multe trofee importante cumpărate sau aranjate de proprietarul câinelui cu atât este mai valoros pentru a fi înmulțit.

Astea sunt singurele două criterii de selecție: poziția în ierarhia dobermnanistică a crescătorului și numărul și importanța trofeelor cumpărate de stăpân.
Găsiți voi la criteriile enumerate de mine mai sus, criterii dupa care se face selecția dobermanilor pentru a fi înmulțiți ceva care să țină cont de sănătatea genetică a exemplarelor înmulțite? Să țina cont de sănătatea genetică pentru a reduce impactul bolilor genetice la generațiile viitoare, impact actualmente devastator.
Evident că nu găsiți.
Și atunci de ce să ne mai mirăm că dobermanii mor pe capete din ce în ce mai tineri?
Care-i soluția pentru a scoate rasa din declin?
Eu n-am găsit decât una singură.
Să nu le mai cumpărăm dobermanii astfel selecționați.
Poate astfel vor dispărea escrocii și vor rămâne doar cei care înmulțesc din drag pentru rasa și nu pentru profit material.

PS:E jale cu nevastă-mea. Nu mai pot scrie nimic că imediat mă admonestează. De exemplu când a citit soluția oferită de mine: "Să nu le mai cumpărăm dobermanii astfel selecționați" mi-a zis-o verde în față: "așteaptă tu că aștepți degeaba, nu vezi că lumea e plină de proști". Și zău că n-o pot contrazice. Și atunci? A fost odată o rasa frumoasă care se numea doberman ...