...
Înmulțitorii români de dobermani grupați în DCR se laudă cu rezultatele în expo mințind adesea și trag cu ochiul pe blogul meu să vadă dacă am sesizat.
Da, am sesizat, numai că nu mai contează ce mint ei acum atâta timp cât singuri ne-au informat pe toți că trofeele nu le obțin pentru că sunt buni dobermanii lor.
Ei cumpără trofeele și apoi se laudă că au câini valoroși.
Dar la ce le folosesc trofeele pentru care plătesc?
Le folosesc la vânzarea puilor acestor câini.
Cu cât masculul și femela au mai multe trofee cu atăt mai mult costă un pui de-al lor.
Deci cumpără trofee pentru ca apoi să-și scoată banii din vânzarea de pui și să aiba și un profit gras.
Cine-i ajută să înșele astfel cumpărătorii de dobermani?
Cine le creează cadrul legislativ și organizatoric necesar promovării unor dobermani absolut neadecvați promovarii rasei? Dobermani care bolnavi genetic fiind transmit puilor tarele lor genetice.
Îi ajută să-și promoveze mortăciunile în disprețul oricărui principiu chinologic, îi ajută sa distrugă de fapt rasa doberman creând cadrul legislativ și organizatoric necesar chiar asociațiile si cluburile pe care și le-au inființat în acest scop.
La adăpostul acestor asociatii și cluburi și a prostimii care le cumpără mortăciunile se simt invulnerabili.
Nu ma credeti?
Întrebați-i cât le trăiesc lor dobermanii.
De răspunsul la întrebarea asta se feresc ca dracu de tămâie.
Trăiesc extrem de puțin, din ce în ce mai puțin.
Asta-i dovada supremă că înmulțesc ceeace n-ar trebui înmulțit. Unde sunt dobermanii lor, campionii de acum 4-5 ani, campioni făcuți cu trofee cumpărate?
Unde sunt și la ce le-au servit trofeele cumpărate?
La ce le-au servit trofeele cumpărate dacă 4-5 ani mai târziu dobermanii respectivi au murit tineri încă?
Le-au servit la singurul lucru pentru care se zbat ei înmulțitorii și pentru care s-au asociat în cluburi și asociații canine.
Le-au servit la prostirea celor care pot fi lesne prostiți.
Le-au servit la escrocarea naivilor, proștilor, sau snobilor cu bani.
Nu vă mai uitați deci pe minciunile cu trofeele luate.
Cereți sa vă fie făcut cunoscut singurul criteriu valabil privind calitatea dobermanilor vânduți de o canisă. Singurul criteriu valabil azi când imensa majoritate a dobermanilor mor încă tineri de bolile moștenite de la părinții lor.
Cereți proprietarului canisei să facă publică speranța de viață a dobermanilor din canisa respectivă (cât trăiesc în medie dobermanii din canisa lor). Sa fie făcută publică spernta de viața, publică nu spusă în particular ca să pot devoala minciuna lor. În general feriți-vă de informații despre dobermani și canise oferite de inmulțitori doar în particular sau în cerc restrâns. Cand acceptați sa fiți trași deoparte și să vi se vorbească despre dobermanul pe care vreți să-l cumpărați în șoaptă ca să nu audă și alții sunteți tocmai bun de escrocat.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
