...
Dacă 6-7 dobermani din 10 mor astăzi tineri de DCM, iar din restul de 3-4 din 10 o bună parte sunt carrier ai DCM-ului (adică nu dezvoltă boala dar o transmit urmașilor) putem spune fără să greșim că bagajul genetic adică genomul actual al dobermanului are în el DCM-ul. Asta-i "realizarea" ultimilor 20 de ani. "Realizare" păstorită la noi în România de cristian dragomir și csaba andrei majoros. Cei doi însă sunt doar capii șmenului cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani dar vinovați sunt și ceilalți înmulțitori români și asta pentru ca toți înmulțesc aceleași mortăciuni pe post de dobermani. Vina celorlalți înmulțitori este evident mai mică dacă o privim la nivelul fiecăruia dintre ei, dar este cu mult mai mare în ansamblul inmulțitorilor decat vina cea a celor doi capi și asta pentru că cei doi și anume cristian dragomir și csaba andrei majoros n-ar fi existat dacă ei, toți ceilalți înmulțitori nu le-ar fi ținut hangul. Dezastrul actual al rasei doberman la noi n-ar fi existat dacă înmulțitorii din sărăcie, din prostie sau din lipsă de caracter nu s-ar fi înghesuit la banii câștigați din șmenul cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani.
Acum câțiva ani vicepreșa DCR-ului mă lua peste picior spunând: "Auziți ce zice ăsta. O del Nasi nu e bună". Uite că foarte mulți dobermani del Nasi, del Citone, Pride of Russia, ... nu sunt buni pentru că DCM-ul este acolo în bagajul lor genetic. Nu sunt buni de înmulțit dacă transmit urmașilor DCM-ul și uite că-l transmit. Pentru vicepreșa și toti fomistii ăștia de înmulțitori români grupați in DCR sunt însă extrem de buni și asta pentru ca numele lor celebre atrag proștii care scot banul. Celebritatea mincinoasă câștigată în showuri regizate și cu trofee cumpărate este drogul care a luat mințile proștilor, a adus bani șmenarilor grupați în DCR și a distrus o rasa.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
