...
Corect, dar de unde să iei diversitatea asta genetică pentru ca apoi să o mai și crești?
Barosanii sunt doar câțiva în chinologia mondială în raport cu numărul total de crescători și fără câinii barosanilor în pedigree câinii celorlați crescători nu valoreaza doi bani și prin consecință nu aduc profit.
De fapt de asta s-au și dus și se duc dracului toate rasele nu doar dobermanul, se duc dracului pentru că diversitatea este extrem de restrânsă. Restrânsă la cei câțiva dobermani ai celor care prin poziția lor în ierarhia chinologică națională și internațională îi pot face celebri în expoziții fără să mai conteze aspectul, temperamentul sau sanătatea cainilor.
La aștia câțiva dobermani dintr-o generație se înghesuie apoi să monteze pentru profit material toată talpa dobermanisticii mondiale.
Eu nu reușesc de ani de zile citind mii de pedigree să găsesc măcar un singur pedigree în care să nu existe mortăciunile celebre ale barosanilor.
Așa că atunci când vorbești de diversitate genetică și spui că asta-i salvarea rasei spui evident o mare gogomanie.
O mare gogomanie pentru că tocmai de lipsa de diversitate genetică suferă rasa doberman.
Așa că mai încet cu "increase genepool"-ul pentru că ceea ce nu există evident nu poate crește.
PS: Din 2006 adică la câteva luni după ce am luat legătură cu dobermanistica românească am sesizat public că expozițiile românești sunt trucate în favoarea celor care conduc DCR-ul, că selecția e complet aiurea și e bazată doar pe promovarea câinilor din canisele acestora, că nu contează în expoziții nici aspect, nici temperament nici sănătate genetică, că le mor dobermanii din ce în ce mai tineri, ... Nimic nou din 2006 si pana acum în planul ăsta. Noutatea în ultimii câțiva ani este că tot ce scriam eu chiar din 2006 a primit confirmarea timpului si recunoșterea făptașilor. Escrocii cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani se hăituiesc acum la drumul mare cautând vinovații și arătand fiecare cu degetul la ceilalți. E extrem de recomfortant pentru mine să-i văd cum se scuipă între ei acum când adevărul nu mai poate fi ascuns. S-ar putea spune că sunt în fază terminală a marelui lor șmen patronat de DCR.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
