...
Ei, șmenarii DCR-ului joacă, ei stabilesc regulile jocului, ei arbitrează jocul, ei câștigă, ei iși dau trofeele.
Poate că nu mă credeați când spuneam din proprie experiență că totul e șmen în ograda DCR-ului.
Ia să vedem ce avem din nou acum în 2015.
La președintele Dobermann Club România în bătătură se organizează iarăși un show de dobermani. Nu la Iași, nu la Craiova, nu pe malul mării, nu ... niciunde în altă parte și asta din 2006 până în prezent. Doar la sefu' acasa. Tot șefu', eventual cu acei din conducerea DCR-ului stabilesc regulile de arbitrare (foaia de arbitraj), aleg arbitrul, îl invită, îl cazează și îl plătesc.
O sa spuneți ca toți ăștia angrenați în organizare nu-și vor băga dobermanii în ring. Că nu-i corect.
Ei, v-ați găsit să căutați voi corectitudine printre câinari, adică printre cei care nu știu a face altceva decât să stea cu nasul în genitale de dobermani.
Nu se uita ei la mofturile astea cu corectitudinea.
Deviza lor este totul pentru potol, poșircă, sex.
Ăsta-i zeul căruia i se închină ei.
Așa că la fel ca în anii anteriori își vor trage spuza pe turtă ignorând ... bunul-simț.
Și atunci ce avem iarăși în ograda sefului?
Aveam iarăși o șușanea în care câștigătorii sunt cunoscuți dinainte.
Și aștia sunt căinii organizatorilor, cainii cătorva prieteni de-ai lor și eventual dacă vor mai rămâne ceva firmituri se vor strecura pe ici pe colo printre premianți drept recompensă pentru fidelitate și câinii câtorva pupători în kr.
Oricum nu calitatea căinilor va conta la obținerea de trofee și în niciun caz sănătatea genetică sau caracterul. Vor conta doar aranjamentele și banii pentru cumpărarea trofeelor. Asta-i de fapt selecția despre care vorbesc șmenarii.
Și uite așa avem încă o dovadă de ce s-a dus rasa doberman de râpă ajutată în mod sistematic de cei din conducerea Dobermann Club România și asta pentru ca ei și colegii lor să obțina ceea ce iubesc ei cel mai mult și mai mult pe lumea asta, adică potol, poșircă, sex.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
