...
Pe masură ce caut să văd ce fac cu dobermanii lor dau de o groază de caraghioslâcuri care definesc actorii dobermanisticii românești.
Azi câteva dintre aceste caraghioslâcuri.
Monstrul pitic iși felicită soția pe Facebook ca orice țoapă care ține cu tot dinadinsul să-și scrijelească numele pe oriunde trece pentru ca nimicul care este să aibă impresia că va intra astfel în eternitate. Ceva de genul "Ghiță love Maricica" scrijelită pe scoarță de copac sau pe câte un bolvan.
Anica se da intelectuală, mereu îndragostită se crede leoaică și misogină rău zice că celelalte femei sunt vaci sau găini. Tot ea în calitate de "mare oamă (sic!) de afaceri" dă lecții și transmite cititorilor cugetări de doi bani gen: "cine n-are ce-i trebuie să-și ia".
Targoveața zice că e plecată din târg prin nisipuri, asta pentru schimb de experiență. Nu știu dacă-i pe bune plecată pentru ca în timpul ăsta are scăpări ... nemțene dar să admitem că-i așa cum zice ea. În cazul ăsta singurele probleme care-i scapă și ele sunt ... vârsta și aspectul.
Falsificatorul fotograf însoțitor al tarafurilor de lăutari pe la nunți si botezuri și prieten al acestora nu iese dintr-o criză că intră repede în alta. Are el fixul lui cu ... "bigii" și cand îi atinge cineva șurubul slăbit nici măcar dușurile calde și reci nu-i mai opresc ... șurubul din răsucirile lui de titirez.
Nemțălăul care habar n-are cum trebuie să stea un costum pe el și cum se poarta ambalajul de domn ține sa ne demonstreze că nu e și se aruncă în luptă cu identități virtuale. Ce-mi place la el este plăcerea voluptoasă de autentic voaior da a lega cu sfoară masculul și femela de doberman în exercițiul funcțiunii.
Președintele răul cel mai mic distilează palinca pentru șușaneaua din bătătura proprie și exersează ceardașul pentru serbarea finală cu arbitrii.
Si nevastă-mea care mă tot ceartă că pierd vremea citindu-i.
Doar câteva minute pe zi îmi sunt suficiente ca să mă binedispun.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
