Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 29 aprilie 2015

Așa este

...
"Înmulțitorii români de dobermani pupă în kr sistemul dobermanistic pentru ca sistemul să le ofere "privilegiul" de a ocupa ultimul loc în clasamente" 
zice unul dintre înmulțitorii români de dobermani ca să-i rușineze pe toți ceilalți membri sau nu în DCR.
Deci înmulțitorii români de dobermani sunt coada cozii așa cum zic eu de ani de zile. 
Am dreptate când ziceam că nu-i nimic de capul lor. 
Că nu sunt în stare să câștige trofee decât în expozițiile de doi bani de pe maidanele patriei unde sunt singuri în ring și arbitrați de pappițoi.
Nimic nou sub soare încă o recunoaștere.
Ăsta-i nivelul lor ... la coada cozii cum zic eu.
Se mulțumesc cu ciurucuri de trofee pentru că și câinii lor sunt ciurucuri.
Asta-i nivelul lor, știu asta și se gudură pe lângă dulăii IDC-ului ca niște cățelandrii răpciugoși.

PS: Apropo de lipsa de onoare. Vă aduceți aminte ce categorii a fost pus de mai marii dobermanisticii mondiale să arbitreze la IDC România 2013 șeful arbitrilor români? Categoriile la care câștigătorul nu contează. Și s-a simțit umilit? Nu, a fost fericit că stăpânii i-au aruncat de la masa lor un ciolan lustruit.