...
Când am creat blogul acum mai bine de șase ani mi-am propus să scriu pentru a pune în gardă pe iubitorii de dobermani care nu-i cunoșteau pe șmenarii asociați în Dobermann Club România si nu numai.
Să-i pun în gardă pe cei care necunoscându-i pe șmenarii DCR-ului puteau fi amăgiți ușor de firma sub care s-au pitit aceștia. Să-i pun în gardă că respectivii care își zic crescători asociați în DCR sunt de fapt doar negustori de câini de rasă. Că s-au asociat ca să-si promoveze șmenul cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani. Că singurul lor scop este să vândă cât mai mult și cât mai scump. Că pentru asta și-au făcut legi și regulamente care să dea impresia de seriozitate dar de fapt să le servească lor la creșterea profitului din comerțul cu dobermani.
Să-i pun în gardă pe cei care necunoscându-i pe șmenarii DCR-ului pot crede că pedigreele pentru care plătesc bani grei atestă puritatea rasei. Să-i pun în gardă ca originea dobermanilor atestată de pedigree este tot la fel de incertă ca aceea declarată de vânzătorii de "caini de rasa" din târguri, sau din portbagajul mașinii pe marginea drumurilor și asta pentru că instituția intitulată pompos Cartea de Origine Româna componentă AChR consemnează în pedigree cu semnături, parafe și stampile nu realitatea ci doar ceea ce vor șmenarii asociați în DCR să se consemneze. Că nimeni nu verifică declarația șmenarilor.
Să-i pun în gardă pe cei care necunoscându-i pe șmenarii DCR-ului cred ca trofeele cu care se laudă aceștia sunt luate pe merit de câinii lor. Să-i pun în garda că trofeele respective sunt mincinoase pentru că sunt aranjate cu arbitrul sau cumpărate. Să-i pun în gardă că trofeele astea mincinoase sunt singurul criteriu de alegere a dobermanilor care vor fi înmulțiți. Sa-i pun în gardă că minciuna stă astfel la baza fiecărui nou cuib.
Să-i pun în gardă pe cei care necunoscându-i pe șmenarii DCR-ului că sănătatea genetică nu contează la reproducție. Să-i pun în gardă că neținând cont de sănătatea genetică șmenarii DCR-ului au prabușit speranța de viață a dobermanilor de la 14 ani la sub 7 ani, sau mai bine spus că rasa este din ce în ce mai bolnava datorită montelor criminale făcute de aceștia.
Să-i pun în gardă pe cei care necunoscându-i pe șmenarii DCR-ului
că în fine sunt înselați cu bună știință cu ghioarle (adica dobermani cu originea incertă, poate chiar metiși) bolnave genetic.
Asta a fost intenția mea acum mai bine de șase ani.
Ce am realizat?
Am acum o nouă dovadă a ceea ce am realizat în ăștia mai bine de șase ani.
Ceea ce scriu eu pe blog este atât de devastator pentru șmenarii DCR-ului încât atunci când vor să se atace între ei copiază blogul meu sau se sperie unul pe altul dându-se Dobermannul. Că de plictiseala ignorării se dau Dobermannul pe ici pe colo ca să-și salte mingi la fileu. Până și expresiile utilizate de mine sunt preluate de ei cu copy paste pentru a se ataca unii pe alții. Mai mult decât atât, șmenarii au ajuns în așa hal de disperare încât obsedați de adevărurile spuse de mine mă văd peste tot. Mă văd până și în umbra lor.
E bine.
Sunt extrem de satisfacut.
Asta am dorit și uite că s-a realizat.
Blogul Dobermannului a devenit un brand de care se tem șmenarii asociați în Dobermann Club Romania. Se tem ca dracu de tămâie.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
