Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

joi, 23 aprilie 2015

Asumarea responsabilității pentru dezastrul rasei doberman

...
Pentru că văd că se spune că fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea faptelor sale să vedem cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru că rasa doberman a ajuns atât de aproape de dispariție?
Există trei categorii de vinovați de dezastrul rasei doberman în România. Trei categorii în ordinea descrescândă a vinovăției. 

Prima categorie și cea mai vinovată este alcătuită din cei care au condus și conduc Doberman Club România. Ei sunt cei care au reglementat catastrofa. Ei sunt cei care au reglementat selecția criminală care a dus la prabușirea speranței de viață a rasei doberman. Ei sunt principalii vinovați din țara noastră de dezastrul rasei. Măsurile criminale luate, aroganța fără margini, refuzul dialogului, violența cu care au tratat orice critică din exterior îi face extrem de vinovați. 

A doua categorie în ordinea vinovăției este alcatuită din toți ceilalți înmulțitori de dobermani, membri sau nu ai DCR care au înmulțit liniștiți pentru bani sau glorie ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani. Sunt cei care au profitat de dezastrul rasei pregătit de hotărârile luate pentru aceasta de cei din prima categorie. Ei au profitat de munca distructivă a celor din prima categorie și i-au susținut în mod fervent atunci când erau criticați. Amenințările cu bătaia, moartea și penalul, injuriile și denigrarea celor care citicau precum și a familiilor acestora au fost metode curente utilizate de acești înmulțiori care dovedesc astfel implicarea conștientă a lor în dezastrul rasei doberman.

A treia categorie este alcatuită din cei care au susținut din banii lor sistemul ăsta criminal. Este vorba de cei care chiar neînmulțind dobermani dar cumpărând ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani au susținut material șmenul. Vina lor chiar dacă am plasat-o pe poziția a treia privind gravitatea nu este deloc mică. Ei au fost  masa de manevră (citește proștii) care a susținut șmenul. Fără sprijinul lor numeros și fără banii lor șmenul făcut de înmulțitorii români de dobermani s-ar fi dus repede de râpă. I-am plasat totuși pe poziția a treia privind gravitatea vinovăției doar pentru că ei pot avea o scuză. Scuza lipsei de discernământ a unor oameni care au ajuns la maturitate trecând prin școală ca gâsca prin apă. Oameni care nu și-au format la vremea ei deprinderea de a citi și de a gândi cu capul lor.