Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

luni, 30 martie 2015

Despre țeparii DCR-ului și nu numai

...
Să explic încă o dată pentru nou veniții în dobermanistică.
Tot ce scriu eu despre înmulțitorii români de dobermani grupați sau nu în DCR adică:
- falsifică originea dobermanilor produși în canisa lor;
- înmulțesc dobermani cu grave tare genetice de sănătate reducând astfel dramatic speranța de viață a acestora;
- truchează expozițiile și cumpără trofeele acordate acolo, 

sunt doar transcrierea afirmațiilor publice făcute de acești înmulțitori în ultimii zece ani.
Nimic nu-mi aparține.
Pe blogul meu sunt prezentate doar declarațiile publice ale acestor înmulțitori reproduse în mod fidel pe parcursul timpului, adică atunci când ele au fost făcute public și eu am dat de ele. Doar comenatriul este contribuția mea.
De asta eu vă invit mereu dacă vreți să-i cunoșteți pe acesti înmulțitori de ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani asociați sau nu în DCR și sa evitați astfel să fiți escrocați de ei, citiți regulat blogul meu. Eu nu vă cer nimic în schimb. Blogul meu este nonprofit. Nu câștig și nici nu păgubesc dacă ei își vând sau nu mortăciunile. Fac totul din dragoste pentru rasa doberman având convingerea că dacă nu mai au mușterii pe care să-i jupoaie de bani vânzându-le mortaciunile pe post de dobermani se vor retrage și vor lăsa rasa pe care au distrus-o în pace.
Dacă mă citiți pe sărite s-ar putea să nu înțelegeți nimic sau să înțelegeți ce vor escrocii să înțelegeți pentru ca să continuați să le asigurați din banii voștri munciți cu greu potolul, poșirca, sexul.
Asta pentru că de fapt acești oameni trăiesc din neștiinta voastră.
Ca să vă ajut eu v-am oferit chiar posibilitatea de a vă abona la blogul meu pentru ca să primiți mereu ultima mea postare.
Utilizați această facilitate dacă vă interesează să nu fiți proștii lor.

Atenție!
Eu n-am scris, nu scriu și nu voi scrie decât sub numele meu real adică Sorin Ion Fărtățescu sau nickname-ul Dobermannul și am făcut asta încă din 2006 pe forumuri, iar din 2009 pe blogul meu intitulat Blogul Dobermannului și pe site-uri de socializare. Alte identități ce-mi sunt atribuite sunt pure invenții ale celor care de spaima pe care le-o provoacă postările mele au ajuns să mă vadă peste tot, lucru pe care chiar mi l-am dorit. Este de-a dreptul reconfortant pentru mine să-i văd pe escrocii ăștia cum tremură de groază în așa hal încât au ajuns să mă caute chiar și în propriul dulap, ori sub patul în care dorm, ... ba chiar și în umbra pe care o lasă. E bine și asta arată cel mai elocvent forța cu care-i lovesc adevărurile scrise de mine.