Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

duminică, 22 februarie 2015

Așa este cum spui tu, Andrei

...
O treime din dobermanii care dezvoltă DCM-ul mor subit.
Te joci cu ei, aparent totul e OK și dintr-o dată cad ca trăsniți.
Moarte instantanee.
Există teste care pot depista doar declanșarea bolii  care este evolutivă și nu dacă dobermanul respectiv va face vreodată DCM.
Există și tratamente care nu pot face altceva la ora actuală decât să întârzie cu puțin deznodământul fatal al DCM-ului declanșat.
Pentru femela care încă mai trăiește poți face ceva doar în sensul să n-o mai alergi, să n-o mai obosești.
În ceea ce privește speranțele tale o să-ți spun că din păcate sunt deșarte. De oriunde ai lua doberman, din România sau din străinătate tot un drac. Rasa doberman este terminată.
Eu dupa ce mi-a murit de DCM la nici trei ani un doberman cumparat din Romania am cumparat femelă de la Grande Vinko și când m-am lămurit ce jale e în pedigree o iubesc, o alint, mă joc cu ea fără efort fizic și mă rog la Dumnezeu să trăiască cât mai mult că altceva nu pot face.
De înmulțit n-o inmulțesc pentru că eu sunt om responsabil.
Nu cred că mai există la ora actuală doberman care să nu aibă DCM-ul în codul lui genetic. Unii trăiesc mai mult, adică 7-8 ani , alții doar câteva luni. Unii sunt carrier, adică nu fac boala dar o transmit urmașilor și ca atare trăiesc mai multișor dacă nu mor de alte boli genetice grave ale rasei.
De ce s-a ajuns aici?
Pentru că selecția exemplarelor care vor fi inmulțite nu se mai face după cele trei criterii naturale: sănătate, aspect, temperament.
Selecția se face doar după numărul de trofee luate în expoziții de mama și tata, iar trofeele se aranjează cu arbitrul de cei care trag sforile dobermanistice sau se cumpară de crescătorii mai mici. Creșterea dobermanului a devenit astfel comercială și se dirijează doar după legile profitului. Crescătorii au devenit azi doar inmulțitori-negustori de câini. Plătesc pentru tot ce le trebuie dobermanilor pe care-i înmulțesc ca să ia trofee în expoziți, iși fac reclamă cu ceea ce au obținut prin cumpărare sau influență și apoi vând puii în profit.
Așa că Andrei e jale mare cu dobermanul.
Decizia însă îți aparține.