Acum in fine stim tot ce trebuia sa stim.
1. Stim acum ca pedigree-ul nu garanteaza originea dobermanului. Ca pedigreeul eliberat fara verificare doar pe baza declaratiei crescatorului e de cele mai multe ori expresia intereselor acestuia si nu are legatura cu realitatea. Stim ca dobermanul actual european sau american nu mai este rasa pura ci de fapt este un metis de doberman. Cum spune csaba andrei majoros cand vorbeste gura fara el este "caine pe post de doberman". Stim ca minte brindusa gheorghiu secretara lui stefanescu seful cainilor din AChR cand cere cumparatorilor sa nu cumpare din pet shopuri ca nu dau pedigree si astfel originea nu-i certa. Sa cumpere zice brindusa de la ei crescatorii unde originea e certa (sanchi!). Asa de certa este ca o lasa originea la discretia unor indivizi cu vai mama lor de caracter.
2. Stim ca sanatatea genetica a dobermanilor este la pamant. Stim ca dobermanii mor din ce in ce mai tineri. Ca speranta de viata a coborat de la 14 ani la sub 7 ani. Stim si motivul pentru aceasta reducere drastica a sperantei de viata: selectia care nu tine cont de bolile genetice. Stim si de ce nu tin cont crecatorii de sanatatea genetica a rasei. Pentru ca ar trebui sa reduca extrem de mult numarul de dobermani inmultiti scazandu-si drastic incasarile din vanzarea de pui. Doar DCM-ul ar reduce numarul de dobermani buni de monta la mult sub 25% din cei 25-30% dobermani care nu sunt pet-uri (adica nu au abateri morfologice sau de temperament fata de standardul rasei). Daca tinem cont si de celalte boli genetice grave s-ar putea ca in cel mai bun caz doar la 4-5 cuiburi sa gasesti cate un doberman conform standardului si sanatos genetic care sa fie bun de monta. Pierderea pentru crescatori ar fi mare si nu ar putea fi suportata de crescatorii de azi care traiesc din cresterea dobermanului. Aceasta pierdere si-ar putea-o permite doar cei care castiga bine din alte meserii si fac din cresterea dobermanului cu adevarat un hobby. Cum asa ceva nu exista crescatorii care traiesc din cresterea dobermanului: minimizeaza impactul bolilor genetice asupra rasei, nu recunosc caracterul genetic al bolilor respective, nu anunta public dobermanii care mor din motive genetice, atribuie decesele la varste tinere doar unor cauze naturale sau boli fara caracter genetic, prezinta ca sigure garantii ale netransmiterii bolilor genetice la urmasi niste analize care nu garanteaza asa ceva. Cu alte cuvinte mint ca sa castige bani. Mint si netinand cont de bolile genetice le fixeaza prin monte care n-ar trebui facute.
3. Stim ca expozitiile unde crescatorii iau trofee sunt trucate de ei cu ajutorul arbitrului. Sunt trucate pentru ca au nevoie de trofeele respective cu ajutorul carora imbogatesc CV-ul dobermanilor inmultiti de ei. Aici in expozitii se da adevarata lupta pentru pretul cu care ei crescatorii isi vor vinde puii. Cu cat mai multe trofee luate de parinti, cu atat mai impresionant CV-ul parintilor si cu atat mai mare pretul de vanzare al puilor. In goana dupa trofee important pentru crescatori este arbitrul care va fi in ring. Daca se pot intelege cu el sa le dea trofeele dorite inseamna ca "le arbitreaza bine cainii" si vor apela la el mereu. Daca nu se pot intelege cu el il evita, il declara "ramolit" sau nepriceput si nu-l mai invita sa le arbitreze dobermanii in alte expozitii. Tot important pentru crescatori este si sa cunoasca lista contracandidatilor inainte de a se inscrie cu dobermanii lor in expozitii lor asta ca sa nu-si faca concurenta intre ei si astfel sa nu obtina ce si-au dorit si in plus sa iasa si scandal intre ei. Stim si ca AChR-ul organizeaza intr-un an o puzderie de CAC-uri si CACIB-uri (nejustificate cel putin din punct de vedere al mumarului mic de dobermani inscrisi) tocmai pentru a oferi sanse tuturor crescatorilor sa aranjeze trofeele dorite fara sa-si faca unul altuia concurenta in ring. Stim si ca AChR-ul nu se omoara cu publicitatea expozitiilor si nici cu publicarea rezultatelor pentru a nu se observa public manariile facute de crescatori acolo.
4. Stim totul de mai sus din declaratiile crescatorilor care declaratii se potrivesc perfect cu tot ce am simtit noi pe pielea noastra in calitate de cumparatori de dobermani si de participanti in expozitii. Si in plus stim ca ei isi apara in gasca smenul pe care daca-l pui in pericol spunand adevarul despre ei procedeaza ca mafiotii. Te ataca si iti ataca tot ce iti este mai drag. Mie sotia si fiul nu au scapat de calomniile si amenintarile lor.
De fapt am aflat cu ajutorul celor recunoscute de crescatori ca dobermnistica romanesca este o mare inselatorie: pedigreele false, dobermanii bolnavi genetic care mor tineri, calitate jalnica "certificata" in expozitii trucate, cumparatori trasi pe sfora si apoi daca au ceva de zis injurati si amenintati de crescatorii de dobermani marlani si agresivi care traiesc din genitale de caini, lipsa aproape totala a selectiei pe baza celor trei componete obligatorii: morfologic, temperament, sanatate, ...
Am aflat tot ce era de aflat.
De acum incolo stim exact cum stam.
Adica jalnic pentru rasa doberman dar in acord deplin cu lipsa de caracter a celor care cresc dobermani in Romania.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
