Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

marți, 27 ianuarie 2015

Încă o dată despre Dobermann Club România

...
E bine ca csaba andrei majoroș, președintele DCR citindu-mă n-a mai ignorat adevărul și vorbește acum despre teste de sănătate genetică.
Nu știu dacă doar vorbește ca să contracareze articolele scrise de mine în care remarcam că nu face nimic pentru sănătatea rasei sau chiar are intenții bune.
Vom trăi și vom vedea finalitatea acestei inițiative.
Cu toate că eu sunt sceptic in ceea ce-l privește pe csaba andrei majoroș pentru că-l cunosc bine, promit să urmăresc rezultatele și să le comentez.
Acum am totuși niște întrebări.
De ce președintele clubului românesc de dobermani găsește doar lucruri bune în Ungaria?
De ce președintele clubului român de dobermani face reclamă și dă astfel de lucru medicilor veterinari din Ungaria și nu celor din Romania?
Ce, noi românii n-avem medici veterinari buni pe care să-i promovăm?
Facultatea de Medicină Veterinară din România este una dintre cele mai bune din lume. Și să nu uităm ca sunt atâția medici veterinari români membri DCR.
Este că sunt întrebări cu atât mai legitime cu cât csaba andrei majoroș l-a făcut terci pe medicul veterinar român din Bacău atunci când acesta a atras primul atenția asupra DCM-ului la dobermani? Nici n-a acceptat să discute cu el despre DCM iar acum face reclamă unui laborator din Ungaria.