...
Pune un smenar de dobermani o poza cu un cap o femela cand era mai tinerica, femela produsa in canisa lui. Pune poza cu capul femelei asteptand laudele pentru ca si poza si femela sunt reusite.
Dar ... ce nu spune smenarul membru DCR?
Smenarul nu spune ca poza e veche de ani buni cand femela era tanara si lasa impresia celor care nu cunosc ca poza este de actualitate.
Efectul este imediat: apare un like-ist care striga entuzaismat: "Superb! Il vreau!"
Sa remarcam "naivitatea" like-istului (observati ca m-am abtinut deocamdata si am zis doar naivitate). In primul rand are in fata lui o poza de cap de femela de doberman dar el zice ca-i mascul. Asta nu-i asa o mare problema pentru ca se poate intampla si la case mai mari o astfel de confuzie. Problema este ca numele trecut alaturi de poza e nume evident de femela si asta nu mai justifica in niciun fel confuzia. Ar mai fi ceva de remarcat. Daca like-istul avea grije sa nu se faca de ras inainte de a-si exprima entuziasmul in fata unei poze care prezenta evident o parte din doberman (capul) ar fi cautat cu un motor de cautare numele dobermanului pe net si in cel mult un minut ar fi aflat ca e femela, ca a fost depistata cu displazie HD-4 si a fost castrata de proprietara ei responsabila pentru viitorul rasei. Nu mai indraznesc sa remarc ca daca like-istul grabit sa dovedeasca ca este habarnamist si deci victima sigura pentru tzeparii grupati sau nu in DCR ar fi irosit cateva minute din timpul lui cautand prin pedigree s-ar fi ingrozit ce-ar fi gasit acolo. Dar sa trecem peste ca nu despre like-ist vreau sa va vorbesc acum ci despre inmultitorul in canisa caruia a aparut "femela rebut".
Vreau sa vorbesc despre nerusinarea celui care utilizeaza o poza veche reusita (din tineretea femelei) ca sa-si faca reclama uitand sa precizeze si restul adica ce s-a intamplat cu femela respectiva in anii care au urmat. Probleme grave si previzibile de sanatate daca studiezi pedigreeul ei. Smenarul minte deci cu nerusinare. Asa cum mint toti colegii lui din DCR ascunzandu-si rezultatele catastrofale.
Vai mama lui de caracter la smenarii astia membri DCR.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
