Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 5 noiembrie 2014

Dobermann Club Romania - executie la comanda? - continuare

...
In postarea anterioara am vorbit de executie la comanda a dobermanului nostru in expo DCR Bucuresti 2006.
 

Evident ca executia asta ca executie a fost nu a fost generata de frica posibilitatii ca dobermanul nostru sa faca furori in expozitii si sa le ia lor caimacul.
Ei inmultitorii romani de ghioarle bolnave pe post de dobermani grupati in DCR aveau "arbitrii care arbitrau bine cainii lor", cainele nostru nu era produs de ei deci nu era al lor, nici noi nu eram ai lor si nici nu voiam sa fim dupa ce i-am cunoscut asa ca evident nefiind ai lor si neprocedand cum procedau ei nu puteam face mare branza cu dobermanul nostru prin expozitii.


Executia a avut rostul sa ne lamureasca ca nu putem razbi decat cumparand caini de la ei, la pretul stabilit de ei si nu putem face nimic in expozitii daca nu "aranjam" si noi ca ei sau daca nu "cumparam" trofeele tot ca ei.
Asta-i tot si nimic mai mult.
 

Au facut tot circul marlanesc ca sa ne convinga sa aruncam dobermanul cumparat de la o canisa neagreata de ei si sa deschidem larg punga pentru cainii mult mai scumpi vanduti de ei.
Eram la inceput, eram dupa experienta lor niste prosti buni de jumulit si au incercat sa ne jumuleasca dupa cum i-a dus pe ei mintea.
Numai ca ... n-au prea reusit si asta pentru ca mintea lor "nu-i tata buna".


De asta tot scriu eu. 

Scriu ca lumea care nu-i cunoaste sa citeasca ce am patit noi. 
Daca vor sa inteleaga si sa creada bine, daca nu sa cumpere dobermani de la ei.
Eu nu oblig pe nimeni sa ma creada.
Nu sunt detinatorul adevarului suprem.
Numai ca se pare ca am nimerit-o tinand cont de numarul mare al celor care au razbit in dobermanistica romaneasca patronata de DCR drept recompensa ca au pornit cu dreptul adica m-au injuriat si calomniat pe mine, sotie si fiu. De opt ani examanul de admitere in DCR contine proba obligatorie de manjire a imaginii mele si a familiei mele.

PS: Am mai spus-o si o mai spun. Eu sunt un "nimeni" in dobermanistica romaneasca si vreau sa raman un "nimeni" pentru ca nu vreau sa ma cobor in kkt-ul in care se balacesc toti inmultiorii de dobermani pe care-i cunosc eu fie ca sunt membri sau nu in DCR. Doamne fereste sa ma perceapa cineva ca facand parte din lumea asta oribila