Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 26 noiembrie 2014

De ce nu?

...
Apropo de mingiile ridicate la fileu sau cum spun eu de viermisorul care unduind parsiv ii ameteste de-si dau singuri drumul la gura.
Pentru ca mi se sugereaza sa abordez un anumit subiect (in speta arbitrajul) o sa-l abordez asa cum trebuie el abordat:
pappitoii au vina lor dar nu ei sunt sursa raului.
Sursa raului este ca cresterea dobermanului conceputa initial drept hobby (crescatorii fiind oameni care au o meserie din care castiga bine si cresc caini in timpul lor liber din dragoste si grije fata de rasa)  nu mai este de ani buni hobby ci o sursa de venit mai ales intr-o tara ca Romania unde castigul mediu anual este sub pretul cu care se vand puii unui singur cuib de dobermani. 
E normal ca atunci cand acum ani buni csaba andrei majoros a ridicat stacheta cerand 1000 de euro pe un pui de doberman o serie intreaga de fomisti si fomiste in lipsa de alte joburi au innebunit de pofta de a face bani usor si repede si s-au aruncat cu capul inainte in smenul facut de aia mai batrani. S-au inghesuit sa faca si ei bani fara taxe si impozite si cel mai important fara nicio raspundere privind calitatea marfii produse.
Aur curat pentru niste smenari.
Asta este esenta raului care macina de fapt toate rasele canine.
Banul este ochiul dracului si in chinologie in general si in dobermanistica in special era nevoie de dragoste fata de caine, grije fata de viitorul raselor si nu de o goana nebuna dupa profit material.
De aici pleaca totul.

De aia showul este "aranjat",
de aia "trofeele se cumpara",
de aia arbitrii arbitraza bine cainii celor care au posibilitatea sa aranjeze sau sa cumpere trofeele si arbitreaza rau cainii celorlalti,
de aia bolile genetice fac ravagii pentru ca in goana dupa bani nimeni nu se ocupa de ele,
de aia dobermanii macinati de boli mor din ce in ce mai tineri,
de aia inmultitorii ascund mortii tineri,
de aia nu publica statistici privind cat le traiesc dobermanii si din ce motiv mor,
de aia cei care afla ca au fost trasi pe sfoara cu dobermani bolnavi si cer socoteala sunt injuriati, amenintati si denigrati ei si familiile lor,
de aia zic ca ei fac hobby nu smen ca sa-si ascunda motivul care-i mana in lupta,
de aia ...

Toate pleaca de la zeul ban in fata caruia se inchina smenarii care inmultesc ghioarle bolnave pe post de dobermani. In fata acestui zeu, furnizorul de potol si posirca smenarul roman si strain considera ca soarta raselor canine e un nimic pe care-l poate arunca la gunoi. Si o face fara nicio remuscare. La asta suntem martori. Suntem martori la sacrificarea cainilor pe altarul zeului ban.