Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

joi, 19 iunie 2014

Nu conteaza

...
Nu conteaza sanatatea genetica a dobermanilor inmultiti.
Nu conteaza ca transmit puilor lor grave boli genetice.
Nu conteaza temperamentul cainelui.
Nu conteaza daca acest temperament este sau nu cel necesar scopului pentru care a fost creata rasa.

Nu conteaza adesea nici macar cum arata dobermanul.
Conteaza doar trofeele luate in expozitii. Trofee care se "aranjeaza" sau se cumpara cum recunosc singuri inmultitorii.
Conteaza doar ele pentru ca trofeele sunt singurele care cresc pretul de vanzare a puilor si asta este unicul scop al inmultitorilor romani de dobermani grupati sau nu in DCR. 

Si pentru ca doar trofeele conteaza dobermanul trebuie sa fie ... docil, adica trebuie sa accepte tot ce presupune o prezenta reusita in expozitii. Trebuie sa accepte dresori, handleri, arbitrii, oficiali, spectatori, ... cu alte cuvinte sa accepte ca oricine sa-i dea comenzi sa-l duca in lesa, sa-i dea sa manance si sa bea, sa-l mangaie, sa-l pipaie, ... Doar un astfel de doberman docil fata de oricine poate fi pregatit si dus in expozitii.
Si cum doar dobermanii dusi in expozitii si pentru care stapanii "aranjeaza" sau platesc castiga trofee avem consecinta unei astfel de selectii reglementate de FCI, IDC, AChR, DCR,  ... adica de asociatii ale inmultitorilor interesati doar sa vanda. Avem consecinta acestei abateri grave de la o selectie conform standardului rasei. Avem ghioarle bolnave pe post de dobermani si inmultitori care fac bani de pe urma dezastrului rasei. Astia sunt dobermanii pe care ii vand canisele romanesti si nu numai.

De fapt asta este ghinionul cainilor de rasa : o uriasa morisca de facut bani in care nu mai conteaza nimic altceva decat profitul.