...
Fiind o rasa de paza si protectie obligatoriu conducerea cainelui in timpul lectiilor de dresura trebuie facuta doar de stapan la indicatiile dresorului.
Cum se face in realitate?
Dresorul ia cainele in custodie de la stapan (adica la el acasa) si timp de saptamani de zile se ocupa de el sa-l invete comenzile. Saptamani de zile il dreseaza, il hraneste, il scoate la plimbare, ii da sa bea, il mangaie, ... Cainele este al lui saptamani intregi.
Dupa care il preda stapanului.
In felul asta cainele este deprins ca trebuie sa execute nu doar comenzile stapanului ci si pe cele ale dresorului/dresorilor (adica straini) prin mana carora a trecut.
Astfel dobermanul nu mai este doar cainele stapanului asa cum trebuie sa fie un caine de paza si de protectie.
Stapanul lui il cedeaza cand unuia, cand altuia, sa-l dreseze, sa-l prezinte in ring, sa-l mangaie, sa-l pipaie, ...
Ce e mai grav este ca selectia (adica alegerea animalelor bune de inmultit) se face pe baza acestor aptitudini de supunere neconditionata a animalului la comezile oricui, la mangaierile oricui, la pipaielile oricui nu doar ale stapanului. Animalele care nu se lasa convinse si ... protesteaza sunt declarate agresive si eliminate de la monta.
Cu alte cuvinte se practica de fapt in mod constient o selectie contra naturii si a scopului pentru care a fost creata rasa.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
