Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 16 decembrie 2015

Măgării cu susținere de la vârful chinologiei românești

Ars la buzunar cu primul meu doberman cu pedigree, la buzunar mai puțin dar la suflet imens de mult mi-am zis acum ani de zile în urmă să caut soluții ca să nu se mai întâmple așa ceva cu alți cumpărători și am propus ca vânzarea de dobermani să se facă doar cu contract de vânzare cumpărare.
Mă gandeam eu că ar fi de dorit existența unui contract de vânzare cumpărare cu clauze precise care să protejeze interesele atât ale câinelui cât și ale vânzătorului/cumpărătorului și mi-am expus această idee. N-o să repet argumentele mele pentru că nu asta vreau să spun acum.
Acum vreau să spun că începând cu președintele DCR toți crescătorii de dobermani mi-au sărit în cap. Ideea era prezentată de ei ca inacceptabilă și din cauza asta am fost tocat sistematic ani de zile. Evident nu cu argumente m-au combătut pentru că pe derbedeii DCR-ului nu-i duce capul să ofere argumente ci cu măgării publice fără nicio legătură cu problema în discuție.
Zilele astea mă uit peste arhiva mea și ia uitați ce găsesc.
Găsesc ce spune pentru uz intern sistemului chinologic însă unul dintre derbedeii DCR-ului care cu ani de zile în urmă îmi "argumenta" că daca cer contract de vânzare cumpărare atunci sunt "retard, fiul meu e labagiu și homosexual iar nevasta mea e curvă":
"Cat AChR nu va impune obligativitatea unui contract care sa precizeze clar ce se vinde/cumpara, la ce pret si care este calitatea ce se estimeaza (si se reflecta in pret), oricine poate vinde orice, caci nu exista mecanismul prin care poti trage la raspundere un crescator"
Exact ce spuneam eu și exact ce am pățit eu. În lipsa contractului de vânzare cumpărare la orice obiecție a mea privind calitatea de show a dobermanului care mi-a murit de DCM la nici trei ani au scornit orice le-a trecut derbedeilor prin minte. Fără contract cei care mi l-au vândut puteau spune "văzut, plăcut, vândut" atâta timp cât vânzarea cumpărarea lui se facuse cu metoda: na dobermanul ia banii și ura și la gară. În condițiile astea eu nu mă puteam întoarce împotriva celor care mi-l vânduseră cu pretenții legate de calitatea câinelui. 
Si atunci de ce dubla măsura? 
De ce recunosc că lipsa unui contract de vânzare cumpărare este o problemă dar în același timp se îndreaptă cu măgării împotriva mea cel care vorbesc despre necesitatea unui astfel de contract?
O spune singur respectivul pe care l-am citat problema pe care o recunosc ei este doar că lipsa contractului îi avantajează pe cei care vând ghioarle bolnave genetic pe post de câini de rasă, adică pe "puppy-millerii din AChR". În lipsa contractului vâzătorii necinstiți se spală pe mâini. După ce au luat banul pentru câinele vândut pot spune că acel care a cumpărat de la ei a fost avizat de problemele câinelui si că și-a asumat conștient riscul.
Iar dubla măsură se aplică conform cutumei impuse din secretariatul președintelui AChR: închideți repede gura celor care vorbind ne pun în pericol șmenul cu ghioarle bolnave genetic pe post de câini de rasă.
Iar cutuma asta se pune în practică așa cum știu niște derbedei care trăiesc din genitale de câine s-o facă cu injurii si amenințări.
Așa că putem spune că măgăriile derbedeilor DCR sunt cu susținere de la vârful chinologiei românești.