Mă gandeam eu că ar fi de dorit existența unui contract de vânzare cumpărare cu clauze precise care să protejeze interesele atât ale câinelui cât și ale vânzătorului/cumpărătorului și mi-am expus această idee. N-o să repet argumentele mele pentru că nu asta vreau să spun acum.
Acum vreau să spun că începând cu președintele DCR toți crescătorii de dobermani mi-au sărit în cap. Ideea era prezentată de ei ca inacceptabilă și din cauza asta am fost tocat sistematic ani de zile. Evident nu cu argumente m-au combătut pentru că pe derbedeii DCR-ului nu-i duce capul să ofere argumente ci cu măgării publice fără nicio legătură cu problema în discuție.
Zilele astea mă uit peste arhiva mea și ia uitați ce găsesc.
Găsesc ce spune pentru uz intern sistemului chinologic însă unul dintre derbedeii DCR-ului care cu ani de zile în urmă îmi "argumenta" că daca cer contract de vânzare cumpărare atunci sunt "retard, fiul meu e labagiu și homosexual iar nevasta mea e curvă":
"Cat AChR nu va impune obligativitatea unui contract care sa precizeze clar ce se vinde/cumpara, la ce pret si care este calitatea ce se estimeaza (si se reflecta in pret), oricine poate vinde orice, caci nu exista mecanismul prin care poti trage la raspundere un crescator"Exact ce spuneam eu și exact ce am pățit eu. În lipsa contractului de vânzare cumpărare la orice obiecție a mea privind calitatea de show a dobermanului care mi-a murit de DCM la nici trei ani au scornit orice le-a trecut derbedeilor prin minte. Fără contract cei care mi l-au vândut puteau spune "văzut, plăcut, vândut" atâta timp cât vânzarea cumpărarea lui se facuse cu metoda: na dobermanul ia banii și ura și la gară. În condițiile astea eu nu mă puteam întoarce împotriva celor care mi-l vânduseră cu pretenții legate de calitatea câinelui.
Si atunci de ce dubla măsura?
De ce recunosc că lipsa unui contract de vânzare cumpărare este o problemă dar în același timp se îndreaptă cu măgării împotriva mea cel care vorbesc despre necesitatea unui astfel de contract?
O spune singur respectivul pe care l-am citat problema pe care o recunosc ei este doar că lipsa contractului îi avantajează pe cei care vând ghioarle bolnave genetic pe post de câini de rasă, adică pe "puppy-millerii din AChR". În lipsa contractului vâzătorii necinstiți se spală pe mâini. După ce au luat banul pentru câinele vândut pot spune că acel care a cumpărat de la ei a fost avizat de problemele câinelui si că și-a asumat conștient riscul.
Iar dubla măsură se aplică conform cutumei impuse din secretariatul președintelui AChR: închideți repede gura celor care vorbind ne pun în pericol șmenul cu ghioarle bolnave genetic pe post de câini de rasă.
Iar cutuma asta se pune în practică așa cum știu niște derbedei care trăiesc din genitale de câine s-o facă cu injurii si amenințări.
Așa că putem spune că măgăriile derbedeilor DCR sunt cu susținere de la vârful chinologiei românești.
