zice proasta din Damuc despre Casi al nostru.
Promovarea lui Casi s-a oprit la nici 11 luni ale lui in oct 2006 la București, iar oferirea pentru montă nu-mi aduc aminte s-o fi făcut. Ar fi fost și aiurea oferirea pentru montă a unui mascul de nici 11 luni.
Dar să zicem că-i așa cum zice cea cu limbaj de curvă.
Si care-i problema că încercam să-l promovăm?
Casi, adică Lord of Bachus Cerberus ne fusese vândut ca doberman de show. Era fiul Andromedei cea cu excelent la Pezzano și fiica lui Focus Icarus căruia nu mai trebuie să-i fac eu reclamă. Era fiul lui Davor Zamolxis vicecampion european la juniori și cântat peste tot de leorbăul ca un excelent mascul etalon romanesc. Leorbău despre care mulți dintre crescători care s-au lepădat de el azi spuneau atunci in 2005-2006 că "le vede" și îi cereau părerea când era vorba despre monte.
Nimic atunci in 2006 nu ne dadea măcar de bănuit ce va urma.
Și a urmat ...
La nici trei ani adică în 2008 Casi murea de DCM.
Atunci am început să citim și să ne interesăm și am văzut dezastrul.
Am realizat că am fost trași pe sfoară nu de un Varga Iosif (un om care s-a purtat cu foarte mult bun-simț) ci de un întreg sistem chinologic care promovează pe bani nonvaloarea.
De atunci am început să scriem despre ce am observat pentru a pune în gardă și pe alții ca noi.
Am oricând la dispoziție dacă nu mii dar sigur sute de exemple în favoarea celor spuse de soția mea și de mine pe parcursul anilor și chiar m-ar tenta ideea ca cineva să mă oblige să le folosesc în mod legal. Eu am avut milă de ei și le-am recomandat acum ani de zile în urmă atunci când mi-a fost clar că am de-a face cu niște escroci să nu mai vorbească pentru că-și agravează situația. Majoritatea au înțeles și s-au retras evident fără să regrete ce au spus, fără să șteargă măgăriile debitate și fără să-și ceară scuze. Există și doua excepții care pesemne sunt prea nebuni sau prea habarnamiști ca să se oprească.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
