Să citim și să ne crucim.
O femeie batrână și singură doar cu meritul că a fost "comandantă de detașament de pionieri" dă lecții privind creșterea copiilor.
Este ca-i tare?
Ea n-are nevoie de practică.
Ea știe?!?! Știe tot pentru că-i deșteaptă pentru că de aceea a ajuns și a rămas doar "câinăreasă".
Ferice de cei săraci cu mintea pentru că ei nu au îndoieli.
O alta, de data asta cu practică se caută la ... pedagogie și o citează pe una care a uimit-o. Cică aia "o mare specialista in pedagogie" a "descoperit America" dintr-o țara nordică. Acolo ca o vițica la poarta nouă "specialista in pedagogie" se miră că ăia fac ceva despre care știinta pedagogiei vorbește de mult: "învățarea prin descoperire". Și n-ar putea să nu vorbească despre asta o șiinta recentă atâta timp cât textele creștine vechi de mii de ani amintesc pe bună dreptate și bazat pe un bun-simț elementar că Dumnezeu n-a dat mură în gură de mâncare oamenilor ci i-a invățat să-și facă undiță cu care sa-si prindă singuri peștele necesar hranei de zi cu zi. Ca profesor pot oricând da zeci de exemple de educatori, învațători, profesori care practică de o viață la grupele și clasele lor învățarea prin descoperire. Asta înseamnă că nu-i servesc de gata copilului soluții la problemele pe care i le scoate viața in fata ci il stimulează să invețe sa le găsească singur. Așa copilul de azi, adultul de mâine se va descurca singur în fața problemelor din ce în ce mai complexe ale vieții moderne.
Imi scrie cineva întrebandu-mă: "de ce ...?"
Păi dacă nu mă citești stimabile cum dracu' sa înțelegi ceva?
Cum să înțelegi citind pe sărite.
De ce ce o sa vreți voi să vă spun.
Ca să nu vă las cu ochii în soare atât pe voi cât și pe necititorul meu dar întrebător aiurea ca toți necititorii o să vă răspund: pentru că nu-i nebun cum credeam eu până de curând ci falsificator. Falsificator dovedit.
Nebunul avea haz si puteam râde de el în voie, falsificatorul nu.
În rest ... e august ... cald afară dar răcoare și liniște în șezlongul meu din livada de lângă vilă ... noroc ca există proști pe lume să ne mai înveselim puțin, ... mă simt excelent ceeace vă doresc și vouă
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
