Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

luni, 23 martie 2015

Prostia nu ține cont de diplome

...
Zice unul:

"Cu ani de zile în urmă aveam un  câine din rasa asta ... de pază și de protecție care nu era bun de înmulțit pentru că nu iubea străinii. Nimeni nu se putea lega de noi când eram cu el la plimbare și nici să intre în curtea noastra când era el de pază. Acum însă pentru că a murit mi-am luat altul tot din aceeași rasă ... de pază și de protecție. Ăsta da câine, prieten cu toți vecinii, străinii, trecătorii și chiar cu hoții care-mi intră în curte de e în stare să se gudure pe lângă ei și să le lingă măinile... În fine acum am și eu ce înmulți. Îl duc în expozitie la pappitoi și dacă e în standard îl pun pe făcut pui"
 
Și autorul citatului de mai sus nu-i limbricul pitic, chel si asudat, absolvent la fără frecvență al grădiniței electronice și nici minerul ratat ajuns samsar de maidanezi și procurist de vibratoare, ăsta-i om cu carte, dar tot bătut în cap și el ca cei doi, ba parcă ceva mai mult, pentru că una este să citești dar să nu se prindă de tine ca apa de gâscă și alta e să fugi de carte ca dracu de tămâie.
Bă prostovane cum să fie în standardul unei rase concepute de creatorul ei pentru pază și protecție un câine care se pupă cu hoții din gradina ta? Și ce pui va scoate ăsta dacă și femela va fi tot tembelă ca el?
Cum spuneam eu.
Blogul meu luminează, dar nu deșteaptă.
Iar deșteptăciunea ,iată (exemplul de față), nu vine o dată cu diploma oricât de multe diplome ar avea omul respectiv.