Zice unul:
"Cu ani de zile în urmă aveam un câine din rasa asta ... de pază și de protecție care nu era bun de înmulțit pentru că nu iubea străinii. Nimeni nu se putea lega de noi când eram cu el la plimbare și nici să intre în curtea noastra când era el de pază. Acum însă pentru că a murit mi-am luat altul tot din aceeași rasă ... de pază și de protecție. Ăsta da câine, prieten cu toți vecinii, străinii, trecătorii și chiar cu hoții care-mi intră în curte de e în stare să se gudure pe lângă ei și să le lingă măinile... În fine acum am și eu ce înmulți. Îl duc în expozitie la pappitoi și dacă e în standard îl pun pe făcut pui"
Și autorul citatului de mai sus nu-i limbricul pitic, chel si asudat, absolvent la fără frecvență al grădiniței electronice și nici minerul ratat ajuns samsar de maidanezi și procurist de vibratoare, ăsta-i om cu carte, dar tot bătut în cap și el ca cei doi, ba parcă ceva mai mult, pentru că una este să citești dar să nu se prindă de tine ca apa de gâscă și alta e să fugi de carte ca dracu de tămâie.
Bă prostovane cum să fie în standardul unei rase concepute de creatorul ei pentru pază și protecție un câine care se pupă cu hoții din gradina ta? Și ce pui va scoate ăsta dacă și femela va fi tot tembelă ca el?
Cum spuneam eu.
Blogul meu luminează, dar nu deșteaptă.
Iar deșteptăciunea ,iată (exemplul de față), nu vine o dată cu diploma oricât de multe diplome ar avea omul respectiv.
