Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

sâmbătă, 7 martie 2015

Lumea câinarilor

...
adică lumea înmulțitorilor români de dobermani grupați sau nu în Dobermann Club România.
Mizerie cât încape.
Neamuri proaste, fără o meserie, sau nerealizate în alte meserii și bulucite de foame la genitale de câini. Neamuri proaste în suferință profundă pentru ceea ce nu sunt și ar vrea să fie devreme ce se caută așa intens la școli absolvite, "preocupări intelectuale"  și  "cugetări filozofice".
Mârlani agresivi si obraznici obsedați doar de nevoi primare care judecă oamenii dupa mizerabila lor experiență de viața și după ce au văzut la ei în familie.
Șarlatani care vând ghioarle bolnave genetic.
Asta văd de zece ani încoace.
Să fugi mâncând pamântul de groază și oroare.
Ce să mai vorbim despre soarta rasei doberman încăpută pe mâna unor indivizi si individe de la
periferia societății pentru care nevoile burții și ale sexului sunt singurele țeluri călăuzitoare în viață.
Ani de zile am căutat crez
ând că voi găsi măcar unul dintre ei altfel.
Că se va ivi măcar unul care să nu semene descrierii făcută de mine mai sus. Că măcar unul singur se va revolta împotriva sistemului croit pentru exploatarea unei rase atât de frumoase, exploatarea dusă fără milă până la dispariția ultimului doberman.
O așteptare fără rost pentru că toți seamănă sistemului pe care-l servesc. Niciunul dintre ei nu-i altfel pentru că dacă ar fi altfel n-ar fi integrat de sistem. Toți seamănă bucațică ruptă primilor pe care i-am cunoscut acum zece ani.
Nu mai există nicio speranță de reformare din interior.
În haznaua dobermanistică românească înmulțitorii se simt bine și n-au de gând să schimbe nimic.