...
Dacă îmulțitorii români de dobermani recunosc că în pedigreele câinilor lor s-au strecurat mulți câini de alte rase, atât de mulți încât s-a modificat geneotipul original al rasei dar pretind că dobermanii lor sunt rasă pură și din motivul ăsta îi vând mai scump decât cei din pet-shopuri ce concluzie se poate trage de aici?
Daca îmulțitorii români de dobermani recunosc că pedigreele eliberate de Cartea de Origine Română nu atestă originea ci doar ce vor ei crescătorii iar COR-ul nu publică o bază de date cu pedigreele eliberate ca să nu se vadă matrapazlâcurile făcute de crescători ce concluzie se poate trage de aici?
Dacă înmulțitorii români de dobermani recunosc că falsifică documente și poze ale dobermanilor lor ca să înșele cumpărătorii ce concluzie se poate trage de aici?
Dacă înmulțitorii români de dobermani ascund că dobermanii lor mor din ce în ce mai tineri din motiv de boli genetice grave în schimb ei îsi fac reclamă ca să vândă prezentând teste de sănătate genetică care nu atestă tocmai sănătatea genetică ce concluzie se poate trage de aici?
Dacă înmulțitorii români de dobermani recunosc că aranjeză expozițiile sau cumpară trofeele în schimb își fac reclamă laudându-se cu trofeele respective mincinoase ce concluzie se poate trage de aici?
Dacă asociațiile canine inclusiv AChR nu publică rezultatele expozitiilor organizate ca să nu se observe mânăriile facute acolo ce concluzie se poate trage de aici?
Daca înmulțitorii români de dobermani începând cu șefii lor din DCR reacționează cu o violență extremă la adresa celor care prezintă cum au fost trași pe sfoară cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani ce concluzie se poate trage de aici?
Eu nu găsesc decât o singură concluzie: dobermanistica românească patronată de DCR și AChR este o mare înșelătorie.
Dacă voi găsiți alta vă rog să-mi scrieți.
PS: Ce este însă și mai grav este că ceea ce fac crescătorii români de dobermani are sprijin din partea AChR lucru care mă face să cred că nu doar creșterea dobermanului este o mare minciună în România ci chinologia românească în general.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
