Crescătorii își fac reclamă peste tot cu :
"ia uitați ce părinți campioni are puiul de doberman pe care-l vindem noi că d-aia vă cerem așa mulți bani pe el."
O dublă minciună în reclama asta.
Prima minciună care vă este servită este că părinții puiului sunt cei din pedigreeul prezentat de crescător.Minciună pentru că pentru ca unu la mană: pedigreeul se completează de un funcționar de la Cartea de Origine Română. Funcționarul respectiv este salariat al crescătorilor asociați în AChR, adică este plătit chiar de cei cărora trebuie să le verifice și certifice originea dobermanilor. Este salariatul lor și evident ca apară interesele celor care-l plătesc. Așa că el nu verifică nimic dar certifică originea puilor prin eliberarea de pedigree. Certifică originea pe baza declarației scrise a crescătorilor. Are grije doar să se acopere cu semnăturile crescătorilor. Originea câinilor este deci cea pe care o declară crescătorii și nimeni nu verifica daca este cea corectă. În plus Cartea de Origine Română are grije ca noi cumpărătorii să nu putem verifica eventualele inadvertențe din pedigree nepublicând o baza de date cu pedigreele pe care le eliberează
Doi la mână: suspiciunile de mai sus justificate de modul de lucru absolut netransparent al Cărții de Origine Română, de caracterul jalnic al tuturor crescătorilor pe care-i cunosc eu, de inclinațiile spre minciună ale crescătorilor și de conflictul evident de interese ale funcționarilor de la COR sunt întărite până la certitudine de însăși declarațiile crescătorilor care recunosc că pedigreele nu reflectă originea reală a dobermanilor citând chiar studii de specialitate în sprijinul acestei afirmații.
A doua minciună: chiar dacă parinții reali ar fi cei din pedigree ei nu sunt aproape sigur "campioni" pe bune și asta pentru că celebritatea se câștigă în expoziții trucate în care trofeele sunt luate nu pe baza calității dobermanilor ci prin aranjamente sau pur și simplu cumparate. Iar asta nu o spun eu ci este adevărul recunoscut de crescători când vorbesc între ei, adică recunoscut chiar de beneficiarii trofeelor respective. Și aici asociația crescătorilor, adica AChR îsi face treaba de a ascunde gunoiul sub covor făcând aproape imposibilă verificarea matrapazlâcurilor făcute de crescători în expoziții prin nepublicarea rezultatelor.
Așa că :
"ia uitati ce părinți campioni are puiul de doberman pe care-l vindem noi "
este o dublă miciună a crescătorilor de dobermani.
Originea puiului de doberman prezentată în pedigree este tot atâta de adevărată sau mincinoasă cât este originea declarată de vânzătorul din petshop, iar despre trofeele cele mincinoase care transformă adesea o ghioarlă bolnavă genetic într-un campion ce să mai spun.
Dobermanul luat de la crescătorul membru AChR se dovedește astfel o mare minciună.O minciună însa cu mult mai scumpă decât dobermanii din petshopuri și asta pentru că este vorba despre cheltuieli suplimentare pe care le au crescătorii pentru prostirea ... proștilor.
Pedigreele costă, trofeele costă, așa că proștii trebuie să-și plătească ... prostirea.
