...
Fiind vorba despre boli cu transmitere genetică ar trebui înlăturați de la reproducție cei bolnavi. Dar cei bolnavi și care transmit de exemplu mai departe DCM-ul sunt peste 90% din dobermani. Aici s-a ajuns prin inconștiența crescătorilor. Reducerea numărului de pui la cel mult 10% ar fi un adevărat dezastru pentru cei care trăiesc din genitale de dobermani. Ce ar mai vinde ei? Ar fi un dezastru financiar de exemplu pentru sorinel spaller cel căinat în presa locală de ioana oros. Ar fi un dezastru ca sorinel să hrănească cele șase femele din curtea lui fără câștig de pe urma lor. Ei, șmenarii înmulțitori nu sunt că mine să hrănească zece câini din banii lor. Ei sunt că ei și ar înmulți-o și pe mă-să moarta dacă s-ar putea și dacă asta le-ar aduce bani. D-aia s-au băgat în hora dobermanistică a bacilor dragomir și csaba, de aia își fac reclamă mincinoasă peste tot.
Cum să renunțe ei chiar și la 1000 de euroi puiul de Doberman?
De ce s-o facă?
În primul rând ei nu știu altceva să facă și în al doilea rând sunt naivi destui care nu se documentează și pun botul la tâmpeniile debitate de ei pe net, naivi cărora le iau banii pentru câini oricât ar fi ei de bolnavi.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
