Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Expoziții si dobermani

...
Ca debutant în dobermanistică acum zece ani nu înțelegeam de ce crescătorii nu fac reclamă expozițiilor canine în care participă.
De ce nu încercă să aducă cât mai mulți oameni la showurile lor.
Mă gândeam atunci că o expoziție ar fi un prilej extraordinar ca ei crescătorii și vânzătorii de dobermani să relaționeze cu potențialii cumpărători de dobermani, să-și facă reclamă pe viu.

Nu ințelegeam pentru că atunci nu le văzusem încă dobermanii decât în poze, nu vazusem cum decurge un arbitraj și nici nu le auzisem destăinuirile.
Din motivul astă atunci nu înțelegeam discreția lor, acum însă îmi este clar de ce se ascundeau de ochii lumii. 
Mulți ochi în expoziții acolo unde ei "aranjează sau cumpără" trofeele ar fi observat matrapazlâcurile pe care le fac. Mulți ochi ar fi observat de exemplu lipsa de concurență în ringurile de dobermani și inflația de trofee. Ar fi observat de exemplu cum unicul doberman prezent în ring ar fi plecat de acolo cu mai multe trofee și chiar cu trofeul... "cel mai bun al rasei". Ce enormitate, cel mai bun al rasei din singurul doberman. Enormitate, enormitate dar asta o vazuseră doar puținii prezenți acolo. Pe Facebook cine știe atunci cand proprietarul scrie că dobermanul lui a fost cel mai bun al rasei în cutare expoziție că nu s-a întrecut cu nimeni? Că trofeul luat în condițiile astea e lovit de nulitate. Nu știu decat ei crescătorii prezenți în expo pentru că au avut grije să nu fie public și pentru că AChR are grije la rândul ei să nu publice rezultatele pe net ca să nu se vadă cum se "aranjează sau cumpără" trofeele.
Tot așa mulți ochi ar fi observat defectele câinilor pe viu, fără posibilitatea de a fi ascunse așa cum fac atunci când prelucrează pozele ca să elimine defectele dobermanilor.
De asta crescătorii preferă expozițiile discrete, în care sunt doar între ei crescătorii, prietenii si familia.
Așa este mult mai sigur că matrapazlâcurile făcute pentru câștigarea de trofee nu se văd și ei se pot lăuda apoi cu trofeele mincinoase obținute. Așa este mai sigur că defectele dobermanilor nu sunt remarcate de potențialii cumpărători.
Sunt doar între ei de față cand "aranjează sau cumpără" trofeele iar de relaționat cu potențialii cumpărători relaționează pe Facebook. Relaționează pe Facebook unde pot falsifica ușor realitatea prin reclama cu trofeele "aranjate sau cumparate", prin minciuni și cu poze aranjate. Poze făcute în poziții ale dobermanului din care să nu se observe defectele, poze făcute din unghiuri în care defectele să treacă neobservate, poze prelucrate cu ajutorul programelor de prelucrare ale fotografiilor, poze prelucrate pentru eliminarea defectelor.


PS: În expo DCR unde cei din conducerea DCR l-au lucrat pe Casi pentru că era cumpărat ieftin și nu de la ei puținii oameni prezenți l-au admirat cum arăta. Veneau la noi și se interesau de el, unii chiar și-au făcut poze cu el. Acești câțiva iubitori de dobermani au rămas profund nedumiriți atunci când marele papp-ițoi l-a distrus. Realitatea era deformata in ochii lor frumosul devenind urât și urâtul devenind frumos. Nu înțelegeau ce se întâmplă. Ei vedeau de fapt pe viu cum funcționează mașina de "aranjat" trofee, mașina de toaletat canisele favorite și de distrus canisele nedorite. Schilodul de Focus vândut în Turcia de care doar drk a auzit înainte de expoziție și tot drk a auzit după expoziție era laudat de papp-ițoi iar Casi distrus.