Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 5 decembrie 2014

Inmultitorii tzepari & cumparatorii snobi si naivi

...

"oriunde intorc capul vad pe cate unul care tre' sa se mute in chirie si vrea sa dea cainele pentru ca nu-l primeste noul proprietar cu cainele. Sau pe cate una care asteapta un copil si sotul nu vrea sa inhaleze bebelusul par." 
se vaita cea cu limbaj de curva. 
Cei carora le vinde cainii se plictisesc repede de ei si ii arunca pe unde apuca.
 

Ce va spuneam eu?
Cine mai cumpara dobermani de la tzepari?
Doar snobii si naivii mai cumpara ca iubitorii adevarati de dobermani nu mai pot fi trasi pe sfoara cu mortaciunile scoase la vanzare.
Iar snobii si naivii se plictisesc repede si de unde responsabilitate fata de animal la astfel de indivizi.
 

De fapt cum spuneam eu: dobermanistica a devenit o simbioza perfecta intre inmultitori tzepari si cumparatori snobi si naivi. Lipsa de responsabilitate la efectuarea montelor a inmultitorilor este intregita de lisa de responsabilitate a proprietarilor. Si unii si altii produc aceleasi efecte devastatore pentru rasa doberman: inmultitorii iresponsabili arunca pe piata mortaciuni pe post de dobermani pe care cumparatorii iresponsabili la randul lor dupa ce-i cumpara se plictisesc repede de ei si ii arunca cel mai adesea pe strada.