...
De ceva vreme am observat ca smenarii se orienteaza.
Am observat ca fug de liniile ale caror dobermani s-a aflat ca au murit de boli genetice grave.
Fug de aceste linii pentru ca lumea le reproseaza ca monteaza la mortaciuni si se orienteaza catre linii despre ale caror dobermani mai putin scosi in lume nu se prea stie nimic: nici cand au murit si nici de ce au murit. Leorbaul le-a zis "linii de lucru" sau pe intelesul tuturor linii ala caror caini nu vin expo de frumusete, adica nu prea stie nimeni nici cand mor nici de ce mor.
Am observat asta si am comentat.
Nervos ca-i stric smecheria leorbaul ma ataca si pentru asta ofera o dovada.
Citeaza o dovada ca exista linii longevive si ca eu exagerez cand neg longevitatea unor anumite linii spunand ca asta se bazeaza pe lipsa de informatii.
Cu ce dovada vrea sa ma darame leorbaul?
Ne prezinta niste informatii (iote ca exista zice el), informatii de pe o lista luata de pe net in care sunt trecute numele a 19 dobermani din aceeasi canisa, dobermani care au trait mai mult de 10 ani. Dar ... si aici e problema ... cei 19 apartin la 13 cuiburi diferite.
Nu comentez aici ca o pagina de net nu-i prin ea insasi o dovada pentru ca asa-i pe net: oricine poate creea o pagina de net in care sa scrie ce doreste muschiul lui, cel mai bun exemplu este oferit chiar de leorbau.
Trec si peste faptul ca cele 13 cuiburi nu inseamna o linie.
Sa admitem deci ca cei 19 dobermani din 13 cuiburi diferite au trait cat zice leorbaul ca au trait si ei apartin unei aceleiasi linii.
Asta nu inseamna altceva decat ca unul sau cel mult doi dobermani dintr-un cuib al "liniei" respective au trecut de varsta de 10 ani. E asta o dovada de longevitate a liniei respective? Poti vorbi de longevitate referindu-te doar la 19 dobermani din 80-90-100 sau chiar mai multi dobermani veniti pe lume in cele 13 cuiburi? Este o dovada doar pentru prostovanii care inghit pe nemestecate kkt-ul mancat de leorbau si dau like la asta.
Pentru cine judeca nu-i nicio dovada, ba din contra este dovada ca respectivul doreste sa manipuleze lipsa de informatii. S-o utilizeze ca sa zica: daca intentionat nu am publicat noi inmultitorii date privind decesul dobermanilor nostri inseamna ca au murit de batranete. Adica exact ce spuneam eu: utilizeaza lipsa de informatii chiar de ei creata spre a-si trage spuza pe turta.
Daca era in regula, respectivul lua o linie asa cum este ea definita si ne prezenta (cu date din surse credibile) cat au trait si din ce motiv au murit toti dobermanii liniei respective. Dar absolut toti nu doar cei care convin tezei lui cu longevitatea "liniilor de lucru".
Eu sunt gata sa recunosc ca asa ceva nu se poate.
Nu poate nimeni sa se refere la toti dobermanii dintr-o linie spunand cand au murit si din ce motiv, mai ales daca le ceri sa citeze surse credibile.
Dar nu se poate asta dintr-un motiv mai mult decat nescuzabil ci de-a dreptul acuzabil de intentia de a ascunde un adevar neconvenabil inmultitorilor de dobermani. Toti dobermanii lor din toate liniile de show, de lucru sau din ce altceva pot fi ele, mor in marea lor majoritate tineri de boli genetice, ei stiu asta, nu pot sa o recunoasca pentru ca si-ar taia craca de sub picioare, ei traind din vanzarea de pui si ca atare, fac tot ce pot ca sa ascunda decesele timpurii si motivul acestora. Ei inmultorii de dobermani sunt cei care in mod intentionat fiecare pentru canisa lui, impiedica informarea corecta pentru ca apoi sa profite de lipsa de informare ca sa vanda dobermanii lor tarati genetic.
Ei inmultitorii pitesc dobermanii mortii tineri de boli genetice si dupa asta calculeaza longevitati utilizand doar pe acei dobermani care au avut norocul (pentru ei ca pentru rasa sunt adevarate bombe genetice) sa fie doar ... "carrier", adica doar purtatori ai bolilor genetice respective.
PS: Si Davor Zamolxis daca te uiti pe site-ul DCR este inca in viata cu toate ca-i mort de DCM din primavara lui 2008.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
