Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Testele de sanatate

...
Ma refer la testele privind absenta unor boli cu transmitere genetica la rasa doberman.
Nu pun in discutie aici matrapazlacurile cu testele de sanatate, matrapazlacuri foarte multe ca numar tocmai pentru ca regulamentele permit asa ceva.
Vreau sa vorbim aici doar despre testele de sanatate genetica facute asa cum trebuie.

1. Situatia repetata in sute si sute de cazuri este urmatoarea: masculul si femela testati pentru o anume boala genetica sunt OK, puii lor vanduti scump tocmai pentru ca parintii sunt OK testati la randul lor pentru aceeasi boala genetica sunt si ei OK, dar cu toate astea si aici e problema puii astia OK mor pe capete din ce in ce mai tineri tocmai de bolile genetice pentru care au fost testati atat ei cat si parintii lor.

2. Alte realitati sunt: mortii timpurii din motive genetice sunt bine ascunsi de inmultitori, nici inmultitorii si nici organizatiile lor nu publica statistici la nivel de canisa, la nivel de tara, la nivel international privind incidenta bolilor genetice in cadrul rasei doberman, cei care vorbesc despre incidenta din ce in ce mai mare a bolilor genetice sunt atacati de toti inmultitorii, in primul rand de cei din conducerea organizatiilor din care fac ei parte si sa nu uitam trofeele din expozitiile canine se "cumpara" sau se "aranjeaza"

Coroborand 1 cu 2 ajungem la singura concluzie posibila: dobermanistica nationala si internationala a devenit un smen in care se invart bani multi. Nimic nu mai conteaza cand e vorba de bani. Niste nerealizati in alte domenii au gasit o sursa de venit nedeclarat si neimpozitat : exploatarea unei rase canine. Nu mai este vorba aici de viitorul rasei doberman cum ar fi fost cazul daca, cresterea dobermanului ramanea un hobby ci este vorba doar de profitul material al celor care inmultesc dobermani, al celor care arbitreaza, al celor care dreseaza, al celor care prezinta, ... si al celor care fac parte din organizatiile inmultitorilor la toate nivelele, organizatii care le ofera inmultitorilor paravanul necesar pentru o smenuiala confortabila.