Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 22 octombrie 2014

O poveste ca un refren

...
Cica si-a bagat picioarele in "linia stramoseasca" si a castrat o speranta a rasei. Pai de ce i-a dat-o daca era speranta? De ce i-a dat-o unuia care-si baga picioarele in orice nu-i aduce banul scontat?
Eu cred ca i-a dat-o pentru ca l-a ginit ca-i prost.
I-a luat banii si traia cu speranta cucului care-si pune ouale in cuiburi straine. Sa le cloceasca si sa le creasca altii nu el.
Traia cu speranta ca prostul pe banii lui o va coafa in expozitii si o va face apoi fabrica de pui. Si uite asa el marele kkt de inmultitor se si vedea ... pedagog de scoala noua.
Numai ca prostul s-a emancipat si asta evident dupa ce a observat ca i-a fost vanduta o catea pe care "arbitrii o arbitreaza prost", al dracului de prost, S-a emancipat si ce-a facut atunci? A facut ce fac toti inmultiorii romani de doi bani care nu se incurca sa hraneasca un caine care nu le aduce profit. A azvarlit-o. A nu se intelege aici ca eu zic ca-i buna femela si ei arbitrii n-o apreciaza. Arbitrii romani nu apreciaza cainele.
Asa ne spun cei care stiu pentru ca umbla prin expozitii si iau trofee. Ei, arbitrii apreciaza cine-i stapanul si cat e dispus el sa plateasca pentru ca dobermanul lui sa fie declarat bun de monta. Inteleg insa ca femela a avut noroc si e bine ca-i asa pentru ca dobermanii traficati pe bani multi de niste nenorociti chiar n-au nicio vina si nu merita sa sufere.

Talcul povestirii de mai sus se incadreaza in normalul mizeriei care este dobermanistica romaneasca.
Caini de doi bani adusi pe lume fara voia lor si fara nicio legatura cu valoarea chinologica. Caini pasati de la unul la altul de inmultitorii de kkt grupati sau nu in DCR. Caini coafati in super caini de show cu ajutorul unor trofee nemeritate obtinute in expozitii doar prin aranjamente cu arbitrul sau chiar cumparate.
Caini care dupa toate cele de mai sus sunt inmultiti in speranta imbogatirii.

Cand speranta asta nu se implineste la nivelul dorit kkt-ii astia de inmultitori grupati sau nu in DCR ii abandoneaza.
Unii caini au noroc si nimeresc la oameni care au grije de ei si ii iubesc chiar daca sunt mortaciuni pe post de dobermani, altii n-au noroc si sfarsesc jalnic.

Asa ca ... problema dobermanului romanesc este trista rau si asta pentru ca este o problema de caracter a crescatorilor romani ai rasei
.