...
se lauda aia.
Eu am vazut cum se realizeaza "succesul" in cel mai direct mod, la fata locului. Sa zicem insa ca eu m-am inselat. Ca n-am vazut bine.
Si atunci sa ascultam ce povestesc cei care au caini de "succes".
Povestesc ca se spetesc de munca acolo in spate "pupand in kr arbitrul", "sponsorizand", "aranjand expozitiile", sau chiar "cumparand trofeul".
Astea sunt caile prin care au ei "succes" cu dobermanii lor.
Si credeti ca acestea sunt criterii care sa certifice valoarea unui doberman?
Criterii dupa care sa se faca selectia rasei?
Evident ca nu sunt criterii normale si asta nu-i munca ci cotcarie.
Dar ce-i normal in dobermanistica romaneasca.
Stiti vorba romaneasca care spune "pestele (adica inmultitorii de dobermani) de la cap (adica de la sefii DCR) se impute".
Nu sunt criterii normale si asta-i motivul din cauza caruia rasa merge spre dezastru.
Asa ca nu trebuie ca eu sa stiu ce este "in spatele unui caine de succes". Stiu si ne spun chiar ei cei care stiu cel mai bine, proprietarii asa-zisilor "caini de succes". In spate n-are loc nici munca nici arbitraje au loc doar niste magarii.
Din acest motiv nici nu se pune problema daca arbitrii sunt varza sau nu pentru ca ei nu arbitreaza, ei doar "aranjeaza" in beneficiul "celor carora le arbitreaza bine cainii" pe baza criteriilor enuntate mai sus.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
